Discursul lui Elihu
1 Acești trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. 2 Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s-a mâniat foarte tare. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu. 3 S-a mâniat și pe cei trei prieteni ai lui Iov, pentru că aceștia nu mai aveau niciun răspuns și totuși îl condamnau pe Iov. 4 Elihu așteptase să-i vorbească lui Iov la urmă , pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el. 5 Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. 6 Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis:
„Eu sunt tânăr,
iar voi sunteți în vârstă.
De aceea m-am ferit
și m-am temut să vă spun părerea mea.
7 Mi-am zis: «Să vorbească zilele,
și mulțimea anilor să reveleze înțelepciunea!».
8 Dar există un Duh în om,
suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
9 Nu vârsta te face înțelept,
nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.
10 De aceea zic: «Ascultați-mă!
Îmi voi spune și eu părerea!».
11 Iată, v-am așteptat cuvintele,
v-am ascultat rostirile pricepute,
în timp ce vă căutați vorbele.
12 V-am ascultat cu atenție
și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit,
niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea.
Să-l confrunte Dumnezeu, nu un om».
14 El nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea
și nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.
15 Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic;
au rămas fără cuvinte.
16 Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc,
pentru că stau acolo fără să răspundă,
17 voi răspunde și eu, la rândul meu,
îmi voi spune și eu părerea.
18 Căci sunt plin de cuvinte;
duhul din mine nu-mi dă pace.
19 Iată că pântecul meu este ca un vin care n-a fost aerisit,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc ușurare.
Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
21 Nu voi favoriza pe nimeni;
nu voi linguși pe nimeni.
22 Nici nu știu să lingușesc;
Creatorul meu m-ar lua într-o clipă.
Cuvântarea lui Elihu
1 Și acești trei bărbați au încetat să răspundă lui Iov, căci el era drept în ochii săi. 2 Atunci s‐a aprins mânia lui Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul , din familia lui Ram: mânia lui s‐a aprins împotriva lui Iov fiindcă se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. 3 Mânia lui s‐a aprins și împotriva celor trei prieteni ai săi pentru că nu găseau ce să răspundă și totuși osândeau pe Iov. 4 Și Elihu a așteptat pe Iov cu cuvintele, căci ei erau mai bătrâni în zile decât el. 5 Și Elihu a văzut că nu era răspuns în gura celor trei bărbați și mânia lui s‐a aprins. 6 Și Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr de zile și voi foarte bătrâni. De aceea m‐am temut și m‐am ferit să vă spun părerea mea. 7 Am zis: Să vorbească zilele și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. 8 Dar este un duh în om și suflarea Celui Atotputernic le dă pricepere. 9 Nu cei mari sunt înțelepți și nu cei bătrâni înțeleg judecata! 10 Drept aceea am zis: Ascultați‐mă; îmi voi spune și eu părerea. 11 Iată am așteptat cuvintele voastre; am plecat urechea la dovezile voastre în timp ce ați cercetat ce să spuneți. 12 Da, am luat seama la voi și, iată, nimeni din voi n‐a fost care să fi încredințat pe Iov sau care să fi răspuns cuvintelor lui. 13 Să nu ziceți: Am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl poate birui, nu omul; 14 căci nu și‐a îndreptat cuvintele spre mine și eu nu‐i voi răspunde cu cuvintele voastre. 15 Ei sunt uimiți, nu mai răspund; cuvântul s‐a depărtat de ei. 16 Și voi aștepta oare pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau liniștiți și nu mai răspund? 17 Voi răspunde și eu din parte‐mi, îmi voi spune și eu părerea. 18 Căci sunt plin de cuvinte, mă silește duhul înăuntrul meu. 19 Iată, pântecele meu este ca vinul care n‐are răsuflătoare; gata să plesnească întocmai ca niște burdufuri noi. 20 Voi vorbi și mă voi ușura; îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21 Vă rog, nu voi căuta fața niciunuia și nu voi linguși pe niciunul. 22 Căci nu știu linguși: altfel într‐o clipeală m‐ar lua Făcătorul meu!