1 În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2 Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3 Își întinde fulgerul sub cerul întreg
și-l trimite până la marginile pământului.
4 Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele .
5 Vocea lui Dumnezeu tună într-un mod minunat;
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul .
6 El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!».
7 El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8 Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9 Vijelia iese din odaia sa ,
și frigul vine de la vânturile din nord.
10 Suflarea lui Dumnezeu face gheața;
ea îngheață apele mari.
11 El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12 Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13 El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste.
14 Iov, urmărește cu atenție toate acestea!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16 Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17 tu, ale cărui haine sunt fierbinți
când pământul dogorește din cauza arșiței venite din sud?
18 Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Fă-ne cunoscut ce să-I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele».
20 Ar trebui să I se spună că vreau să vorbesc?
Ar spune un om că vrea să fie înghițit?
21 Acum, oamenii nu văd lumina soarelui
care strălucește dincolo de nori,
însă va trece un vânt care va curăți cerul de nori.
22 Din nord vine aurora;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23 Pe Cel Atotputernic nu-l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24 De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă“.
Mărirea lui Dumnezeu în furtună
1 Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei. 2 Ascultați vuietul glasului său și bubuitul ce iese din gura lui! 3 Îl trimite prin toate cerurile și fulgerul lui până la marginile pământului. 4 După el un glas mugește , tună cu glasul măreției sale și nu le oprește când se aude glasul său. 5 Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul său. El face lucruri mari pe care nu le putem cuprinde. 6 Căci zice zăpezii : Cazi cu găleata pe pământ! Așa și ploii și ploilor cu șuvoi ale puterii sale. 7 El pecetluiește mâna fiecărui om, ca toți oamenii pe care i‐a făcut să cunoască lucrarea sa. 8 Atunci fiarele intră în culcușuri și rămân în peșterile lor. 9 Din cămara de la miazăzi vine furtuna și din vânturile de la miazănoapte frigul. 10 Prin suflarea lui Dumnezeu se dă gheața și lățimea apelor se strânge. 11 Da, el încarcă norii cei groși cu umezeală, împrăștie norul fulgerului său: 12 și este întors de jur împrejur sub călăuza sa, ca să facă orice le poruncește el peste fața pământului, 13 fie că‐l face să vină spre mustrare , sau pentru țara sa, sau spre îndurare. 14 Ascultă aceasta Iov: stai liniștit și pleacă urechea la lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 15 Oare știi tu cum își pune Dumnezeu porunca peste ei și face să strălucească fulgerul său din norul său? 16 Oare cunoști tu cumpănirile norilor, lucrările minunate ale celui ce este desăvârșit în cunoștință? 17 Cum ți se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de miazăzi? 18 Poți tu întinde ca el cerurile care sunt tari ca o oglindă turnată? 19 Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru. 20 I se va spune oare că voi vorbi? Sau ar dori oare omul să fie înghițit? 21 Și acum oamenii nu văd lumina lucitoare care este în ceruri, dar trece vântul și le curăță. 22 De la miazănoapte ne vine strălucirea de aur: o măreție înspăimântătoare este asupra lui Dumnezeu! 23 Pe Cel Atotputernic nu‐l găsim . El este măreț în putere și în judecată și plin de dreptate, el nu va apăsa. 24 De aceea oamenii se tem de el: El nu se uită la niciunul din cei înțelepți la inimă.