1 Știi tu vremea când nasc caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2 Numeri tu lunile în care sunt gestante?
Știi tu vremea când nasc ele?
3 Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4 Puii lor devin puternici și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i-a desfăcut legăturile?
6 I-am dat deșertul să-i fie casă
și regiunea sărată să-i fie locuință.
7 Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână.
8 Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Vei lăsa în seama lui munca ta cea grea?
12 Crezi tu că se va întoarce
și-ți va strânge grâul în arie?
13 Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14 El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n-ar fi ai lui;
nu-i este teamă că eforturile lui pot fi în zadar.
17 Căci Dumnezeu l-a făcut să uite înțelepciunea
și nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19 Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21 Mândru de puterea lui, el răscolește pământul în vale
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22 Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se retrage când vede sabia.
23 Tolba cu săgeți saltă zgomotos pe el,
iar sulița și lancea scânteiază.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când sună trâmbița.
25 La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26 Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28 El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe fortăreața muntelui.
29 De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el“.
Iov nu cunoaște dobitoacele și păsările
1 Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul cerboaicelor? 2 Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor? 3 Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile. 4 Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc. 5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute, 6 căruia i‐am dat pustia drept casă și pământul sărat drept locuință? 7 El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului. 8 Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață. 9 Oare îți va lucra bivolul sălbatic de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta? 10 Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta? 11 Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta? 12 Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu? 13 Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei? 14 Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă, 15 și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca. 16 Este aspră cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică. 17 Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea și nu i‐a dat pricepere. 18 Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său. 19 Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină? 20 Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă. 21 Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede asupra celor înarmați. 22 Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei. 23 Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare. 24 Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței. 25 Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul. 26 Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi? 27 Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul pe înălțime? 28 El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari. 29 De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe. 30 Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși , acolo este și el.