Răspunsul lui Iov
1 Iov a zis:
2 „O, dacă mi s-ar putea cântări durerea
și dacă mi-ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6 Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?
7 Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.
8 Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi-ar împlini Dumnezeu speranța!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-Și întindă mâna și să mă nimicească!
10 Atunci mi-ar rămâne totuși o mângâiere
și m-aș bucura, în durerea care nu se mai termină,
că n-am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11 Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi-e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12 Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13 N-am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n-a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14 Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca torentul pârâurilor care se revarsă,
16 care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17 Când se-ncălzește vremea, pârâurile seacă
și când este cald, ele dispar din locul lor.
18 Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19 Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20 Sunt rușinați însă pentru că s-au încrezut în ele ;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21 Ca ele sunteți și voi pentru mine :
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22 Am zis eu vreodată: «Faceți-mi un dar!»
sau: «Dați-mi o răsplată din averea voastră!»
23 sau: «Scăpați-mă din mâna vreunui dușman!»
sau: «Răscumpărați-mă din mâna vreunui om groaznic!»?
24 Învățați-mă și voi tăcea,
arătați-mi unde am greșit.
25 Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26 Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele celui disperat?
27 Voi îl faceți pe orfan să cadă
și vă vindeți chiar și prietenul!
28 Dar acum uitați-vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29 Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți-vă, este vorba despre dreptatea mea!
30 Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
Răspunsul lui Iov — Iov se dezvinovățește
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 O, de s‐ar cumpăni supărarea mea, și de s‐ar pune în cumpănă nenorocirea mea! 3 Căci acum ar cântări mai mult decât nisipul mărilor: de aceea cuvintele mele sunt pripite. 4 Căci săgețile Celui Atotputernic sunt în mine și duhul meu bea din otrava lor; spaimele lui Dumnezeu se înșiruiesc la luptă împotriva mea. 5 Oare zbiară măgarul sălbatic lângă verdeață? Sau mugește boul lângă nutrețul său? 6 Ce este fără gust se poate mânca oare fără sare? Sau este vreun gust în albușul unui ou? 7 Ce nu voia să atingă sufletul meu este ca pâinea dezgustului meu. 8 O, de mi s‐ar împlini cererea și de mi‐ar da Dumnezeu dorința mea! 9 De ar plăcea lui Dumnezeu să mă sfărâme; să‐și slăbească mâna și să mă stârpească! 10 Atunci aș avea încaltea o mângâiere; și în durerea care nu mă cruță m‐aș bucura că nu m‐am lepădat de cuvintele Celui Sfânt. 11 Ce este tăria mea ca să aștept și ce este sfârșitul meu ca să fiu răbdător? 12 Este oare tăria mea tăria pietrelor? Este oare carnea mea de aramă? 13 Nu sunt oare fără ajutor în mine și orice înțelepciune este izgonită de la mine?
Iov se tânguiește
14 Celui gata să leșine se cuvine îndurare de la prietenul său: altfel va părăsi teama de Cel Atotputernic. 15 Frații mei m‐au înșelat ca un pârâu, ca matca pâraielor ce trec, 16 care se înnegresc de gheață în care se ascunde zăpada. 17 În vremea când se strâng, seacă: cum le lovește căldura, se scurg din locul lor: 18 șerpuiesc pe cărările cursului lor, se suie în pustie și se pierd. 19 Caravanele din Tema le căutau cu privirea, călătorii din Seba le așteptau; 20 dar au fost rușinați de încrederea lor, au venit acolo și au roșit. 21 Așa și voi sunteți nimic, ați văzut o spaimă și v‐ați îngrozit . 22 Am zis eu oare: Dați‐mi, și faceți‐mi daruri din avutul vostru, 23 și izbăviți‐mă din mâna asupritorului și răscumpărați‐mă din mâna celor grozavi? 24 Învățați‐mă și voi tăcea; și făceți‐mă să înțeleg în ce mă înșel. 25 Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar mustră mustrarea voastră? 26 Oare vă închipuiți că mustrați cuvintele? Și cuvintele unui deznădăjduit sunt pentru vânt? 27 Vă aruncați chiar asupra orfanului, săpați groapă prietenului vostru. 28 Și acum dacă vreți priviți‐mă. Vă voi minți oare în față? 29 Întoarceți‐vă , vă rog; să nu fie nedreptate; da, întoarceți‐vă iarăși, dreptatea mea este aici. 30 Este oare nelegiuire pe limba mea? Oare să nu poată cerul gurii mele deosebi răutatea?