Teritoriul repartizat în Cisiordania
1 Acestea sunt teritoriile primite ca moștenire de către fiii lui Israel în țara Canaanului, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. 2 Moștenirea a fost dată prin tragere la sorți, așa cum poruncise Domnul prin Moise, celor nouă seminții și jumătate. 3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, însă leviților nu le dăduse nicio moștenire printre ei. 4 Căci urmașii lui Iosif erau două seminții – Manase și Efraim – iar ei nu dăduseră leviților niciun teritoriu în țară, ci doar cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile acestora pentru turmele și averile lor. 5 Fiii lui Israel făcuseră așa cum Domnul îi poruncise lui Moise și au împărțit țara.
Teritoriul moștenit de Caleb
6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, când eram la Kadeș-Barnea. 7 Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Kadeș-Barnea să cercetez țara, iar eu i-am adus vești potrivit cu ceea ce era în inima mea. 8 Frații mei, care merseseră împreună cu mine, au descurajat inima poporului, însă eu L-am urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul meu. 9 În acea zi, Moise mi-a jurat, zicând: «Teritoriul pe unde ai mers va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat pe deplin calea Domnului, Dumnezeul tău» .
10 Acum, iată că Domnul m-a ținut în viață, așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când Domnul i-a spus aceste cuvinte lui Moise, pe vremea când Israel străbătea deșertul, și iată-mă astăzi în vârstă de optzeci și cinci de ani! 11 Sunt la fel de puternic astăzi ca în ziua în care m-a trimis Moise și am tot atâta vigoare cât aveam atunci, pentru a merge la luptă și pentru a vă conduce. 12 Dă-mi deci muntele acesta despre care a vorbit Domnul în ziua aceea! Căci tu însuți ai auzit încă de pe atunci că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga, așa cum a promis Domnul“.
13 Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. 14 De aceea Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, până în ziua aceasta, pentru că L-a urmat pe deplin pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 15 Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți.
După aceea, țara s-a odihnit de război.
Împărțirea țării de la apusul Iordanului
1 Acestea sunt cele pe care le‐au moștenit copiii lui Israel în țara Canaan, pe care le‐a împărțit lor spre moștenire , Eleazar preotul și Iosua, fiul lui Nun, și capii părintești ai semințiilor copiilor lui Israel. 2 Moștenirea lor a fost prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, la nouă seminții și o jumătate de seminție. 3 Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și la o jumătate de seminție dincolo de Iordan, dar nu dăduse moștenire între ei Leviților. 4 Căci copiii lui Iosif erau două seminții, Manase și Efraim; și n‐au dat parte Leviților în țară, afară de cetăți de locuit și ocoalele lor pentru turmele lor și pentru bunurile lor. 5 Copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și au împărțit țara.
Caleb câștigă Hebronul
6 Și copiii lui Iuda s‐au apropiat de Iosua în Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune , Chenezitul, i‐a zis : Tu știi cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine în Cades‐Barnea . 7 Eu eram de patruzeci de ani când m‐a trimis Moise, robul Domnului, din Cades‐Barnea să iscodesc țara și i‐am adus vorbă, cum era în inima mea. 8 Și frații mei care se suiseră cu mine făceau să se topească inima poporului, dar cu am urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul meu. 9 Și Moise a jurat în ziua aceea, zicând : De nu va fi țara pe care ți‐a călcat piciorul de moștenire ție și copiilor tăi în veac, căci ai urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul tău. 10 Și acum iată Domnul m‐a păstrat viu, acești patruzeci și cinci de ani, după cum a vorbit, când a vorbit Domnul cuvântul acesta către Moise, când umbla Israel prin pustie; și acum iată, astăzi sunt de optzeci și cinci de ani. 11 Sunt încă tot așa de tare astăzi ca și în ziua în care m‐a trimis Moise: cum era puterea mea atunci, așa este puterea mea acum, pentru război și pentru a ieși și pentru a intra. 12 Și acum, dă‐mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci ai auzit în ziua aceea că acolo sunt anachimii și cetăți mari și întărite. Poate că Domnul va fi cu mine, și‐i voi alunga , după cum a vorbit Domnul. 13 Și Iosua l‐a binecuvântat și a dat ca moștenire Hebronul lui Caleb, fiui lui Iefune. 14 De aceea Hebronul a ajuns moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune Chenezitul, până în ziua de astăzi , pentru că a urmat pe deplin pe Domnul Dumnezeul lui Israel. 15 Și numele Hebronului mai înainte era Chiriat‐Arba; Arba era cel mai mare om între anachimi. Și țara s‐a odihnit de război.