Teritoriul moștenit de seminția lui Manase
1 Teritoriul seminției lui Manase, întâiul născut al lui Iosif, era următorul: lui Machir, întâiul născut al lui Manase și strămoșul ghiladiților, i s-a dat Ghiladul și Bașanul, pentru că el era un războinic. 2 De asemenea, li s-a dat un teritoriu și celorlalți fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: Abiezer cu fiii lui, Helek cu fiii lui, Asriel cu fiii lui, Șechem cu fiii lui, Hefer cu fiii lui și Șemida cu fiii lui; aceștia erau fiii lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor.
3 Țelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Ghilad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu a avut fii, ci doar fiice ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța. 4 Ele s-au înfățișat înaintea preotului Elazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, și înaintea conducătorilor, zicând: „Domnul i-a poruncit lui Moise să ne fie dată o moștenire în mijlocul rudelor noastre“. Iosua le-a dat o parte de moștenire printre frații tatălui lor, întocmai după porunca Domnului. 5 Teritoriul lui Manase era alcătuit astfel din zece părți, în afară de Ghilad și Bașan, care erau dincolo de Iordan, 6 căci fetele lui Manase primiseră o moștenire printre fiii acestuia, iar teritoriul Ghiladului fusese dat celorlalți fii ai lui Manase.
7 Granița lui Manase se întindea de la Așer până la Micmetat, în partea de est a Șechemului, continuând spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. 8 Regiunea Tapuahului aparținea lui Manase, dar Tapuahul de pe granița lui Manase aparținea efraimiților. 9 Granița cobora apoi prin partea de sud a pârâului Kana. Cetățile acestea ale lui Efraim se aflau printre cetățile lui Manase, granița lui Manase trecând pe la nord de pârâu și ajungând apoi la țărmul mării. 10 În sud era teritoriul lui Efraim, iar în nord, cel al lui Manase, ambele având ieșire la mare, granița atingând apoi teritoriul lui Așer în partea de nord și pe cel al lui Isahar în partea de est.11 Manase mai avea stăpânire în Isahar și în Așer peste Bet-Șan cu satele dimprejurul lui, peste Ibleam cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, precum și peste locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, peste locuitorii din Taanah cu satele dimprejurul lui și peste locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui – cele trei înălțimi.
12 Fiii lui Manase n-au putut însă să ia în stăpânire acele cetăți și, prin urmare, canaaniții au continuat să locuiască în acea regiune. 13 Când fiii lui Israel au devenit destul de puternici, i-au folosit pe canaaniți la muncă silnică, dar de alungat, nu i-au alungat.
14 Fiii lui Iosif l-au întrebat pe Iosua, zicând:
‒ De ce nouă ne-ai dat doar o singură parte și un singur teritoriu ca moștenire? Noi suntem un popor numeros și până acum am fost binecuvântați de Domnul.
15 Iosua le-a răspuns:
‒ Dacă ești un popor atât de numeros, du-te în sus spre pădure și defrișează-ți un loc acolo, în țara periziților și a refaiților, căci muntele lui Efraim este prea îngust pentru tine!
16 Fiii lui Iosif i-au zis:
‒ Muntele nu ne va ajunge și toți canaaniții care locuiesc în vale au care de fier, atât cei din Bet-Șan și din împrejurimi, cât și cei din Valea Izreel!
17 Dar Iosua a răspuns Casei lui Iosif, adică celor din Efraim și din Manase, zicând:
‒ Voi sunteți un popor numeros și foarte puternic. Prin urmare, nu veți avea doar o singură parte, 18 ci veți avea și muntele. Căci veți tăia pădurea, iar marginile ei vor fi ale voastre. Pe canaaniți îi veți alunga, chiar dacă sunt puternici și au care de fier!
Partea celeilalte jumătăți a lui Manase
1 Și acesta a fost sorțul pentru seminția lui Manase (și el era întâiul născut al lui Iosif) pentru Machir , întâiul născut al lui Manase, tatăl lui Galaad; căci el a fost bărbat de război și a avut Galaadul și Basanul. 2 Și sorțul a fost și pentru ceilalți copii ai lui Manase după familiile lor: pentru copiii lui Abiezer și pentru copiii lui Helec și pentru copiii lui Azriel și pentru copiii lui Sihem și pentru copiii lui Hefier și pentru copiii lui Șemida. Aceștia sunt copiii de partea bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor. 3 Și Țelofhad , fiul lui Hefier, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n‐avea fii, ci fete; și acestea sunt numele fetelor sale: Mahla și Noa, Hogla, Milca și Tirța. 4 Și ele s‐au apropiat de Eleazar preotul și de Iosua, fiul lui Nun, și de mai mari, zicând: Domnul a poruncit lui Moise să ni se dea o moștenire între frații noștri. Și el le‐a dat, după porunca Domnului, o moștenire între frații tatălui lor. 5 Și au căzut lui Manase zece părți afară de țara Galaad și Basan, care sunt dincolo de Iordan. 6 Fiindcă fetele lui Manase au avut o moștenire între fiii lui și țara Galaad a fost a celorlalți fii ai lui Manase. 7 Și hotarul lui Manase era de la Așer până la Micmetat care este înaintea Sihemului; și hotarul mergea spre dreapta până la locuitorii din En‐Tapuah. 8 Țara Tapuah a căzut lui Manase, iar Tapuah pe hotarul lui Manase era a copiilor lui Efraim. 9 Și hotarul se cobora până la pârâul Cana spre partea de miazăzi a pârâului; aceste cetăți erau ale lui Efraim între cetățile lui Manase, și hotarul lui Manase era spre partea de miazănoapte a pârâului și ieșirile lui erau la mare. 10 Spre miazăzi era a lui Efraim și spre miazănoapte a lui Manase și marea era hotarul lui și se întâlniau cu Așer către miazănoapte și cu Isahar către răsărit. 11 Și Manase avea în Isahar și în Așer: Bet‐Șeanul cu satele lui și Ibleamul cu satele lui, și pe locuitorii din Dor cu satele lui, și pe locuitorii din En‐Dor cu satele lui, și pe locuitorii din Taanac cu satele lui și pe locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălțimi. 12 Și copiii lui Manase n‐au putut alunga pe locuitorii cetăților acestora, ci cananiții au izbutit să rămână în țara aceasta. 13 Și a fost așa : când s‐au întărit copiii lui Israel, au făcut pe cananiți să dea bir, dar nu i‐au alungat. 14 Și copiii lui Iosif au vorbit lui Iosua zicând: Pentru ce mi‐ai dat spre moștenire un singur sorț și o singură parte, căci eu sunt popor mare după cum m‐a binecuvântat Domnul până acum? 15 Și Iosua le‐a zis: Dacă ești popor mare, suie‐te la pădure și taie‐ți acolo în țara fereziților și a refaimiților, dacă ținutul muntos al lui Efraim este prea strâmt pentru tine. 16 Și copiii lui Iosif au zis: Ținutul muntos nu este deajuns pentru noi, și toți cananiții care locuiesc în țara văii și cei care sunt în Bet‐Șean cu satele sale și cei care sunt în valea Izreel au care de fier. 17 Și Iosua a vorbit casei lui Iosif, lui Efraim și lui Manase, zicând: Tu ești popor mare și ai putere mare: nu vei avea un singur sorț, 18 ci ținutul muntos va fi al tău și fiindcă este pădure, taie‐o, și ieșirile sale vor fi ale tale, căci vei alunga pe Cananiți deși au care de fier și deși sunt puternici.