Despre păcat, credință și datorie
(Mt. 18:6-7, Mt. 15, Mt. 21-22Mc. 9:42)1 Le-a zis apoi ucenicilor Săi:
‒ Este imposibil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți! 3 Fiți atenți la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta , mustră-l, iar dacă se pocăiește, iartă-l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori se întoarce la tine și zice: „Mă pocăiesc!“, tu să-l ierți!
5 Apostolii I-au zis Domnului:
‒ Mărește-ne credința!
6 Domnul le-a răspuns:
‒ Dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui dud: „Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!“, iar el v-ar asculta.
7 Cine dintre voi, dacă are un sclav care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: „Vino imediat și așază-te să mănânci!“? 8 Nu-i va zice mai degrabă: „Pregătește-mi ceva să mănânc și fii gata să-mi slujești câtă vreme mănânc și beau eu, iar după aceea vei mânca și vei bea și tu!“? 9 Va avea el cumva recunoștință față de sclav pentru că acesta a făcut ce i s-a poruncit? Nu cred. 10 Tot așa și voi: când faceți tot ceea ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște sclavi neînsemnați. Am făcut ceea ce eram datori să facem“.
Isus curățește zece leproși
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece bărbați leproși.
Ei au stat la distanță 13 și au strigat, zicând:
‒ Stăpâne Isuse, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
‒ Duceți-vă și arătați-vă preoților!
Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El s-a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.
17 Isus, răspunzând, a zis:
‒ Oare n-au fost zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să-L glorifice pe Dumnezeu?
19 Apoi i-a zis:
‒ Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului
(Mt. 24:23-51)20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns și a zis:
‒ Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21 și nici nu se va zice: „Iat-o aici!“ sau „Uite-o acolo!“. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!
22 El le-a zis apoi ucenicilor:
‒ Vor veni zile când veți tânji să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veți vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“. Să nu vă duceți și să nu-i urmați! 24 Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr-o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație. 26 Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți. 28 De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i-a distrus pe toți. 30 Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32 Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33 Oricine încearcă să-și scape viața o va pierde, dar cel care și-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
37 Ei L-au întrebat:
‒ Unde, Doamne?
Isus le-a zis:
‒ Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.
Prilejurile de păcătuire
1 Și a zis către ucenicii săi: Este peste putință ca să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin! 2 Este folositor pentru el dacă i se pune o piatră de moară împrejurul gâtului său și este repezit în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să se poticnească. 3 Luați aminte la voi înșivă. Dacă va păcătui fratele tău, ceartă‐l; și dacă se va pocăi, iartă‐l. 4 Și dacă de șapte ori pe zi va păcătui față de tine și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, să‐l ierți. 5 Și apostolii au zis Domnului: Mărește‐ne credința. 6 Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: Dezrădăcinează‐te și sădește‐te în mare! și v‐ar asculta.
Robi netrebnici
7 Dar cine este acela dintre voi, care având un rob arând sau păscând oile îi va zice, când va veni din câmp: Treci îndată și șezi la masă? 8 Ci oare nu‐i va zice mai degrabă: Gătește să cinez eu și încinge‐te și slujește‐mi până să mănânc și să beau și după aceea mănâncă și bea tu? 9 Nu cumva este îndatorat el robului pentru că a făcut cele ce i s‐au poruncit? 10 Astfel și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Suntem robi nefolositori; am făcut cele ce eram datori să facem.
Cei zece leproși
11 Și a fost așa : pe când mergeau la Ierusalim, el trecea prin mijlocul Samariei și Galileei. 12 Și când a intrat într‐un sat, l‐au întâmpinat zece bărbați leproși care au stat departe. 13 Și ei au ridicat glasul zicând: Isuse, Stăpâne, fie‐ți milă de noi. 14 Și când i‐a văzut, le‐a zis: Duceți‐vă și arătăți‐vă preoților. Și a fost așa : pe când mergeau ei, au fost curățiți. 15 Iar unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‐a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu. 16 Și a căzut pe fața sa la picioarele lui, mulțumindu‐i. Și el era un samaritean. 17 Și Isus a răspuns și a zis: Oare n‐au fost curățiți cei zece? Iar cei nouă unde sunt? 18 Nu s‐au găsit alții să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam? 19 Și i‐a zis: Scoală‐te și du‐te; credința ta te‐a mântuit.
Venirea Împărăției lui Dumnezeu
20 Și fiind întrebat de farisei când vine Împărăția lui Dumnezeu, le‐a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute. 21 Nici nu vor zice: Iată este aici. Sau: Colo. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
Venirea Fiului omului
22 Și a zis către ucenici: Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului și nu veți vedea. 23 Și vă vor zice: Iată, colo! Iată aici! Nu vă duceți nici nu‐i urmați. 24 Căci ca fulgerul, când fulgeră dintr‐o parte de sub cer și luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi Fiul omului în ziua lui. 25 Dar întâi trebuie ca el să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta. 26 Și cum a fost în zilele lui Noe, chiar așa va fi și în zilele Fiului omului: 27 mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i‐a pierdut pe toți. 28 Tot așa, cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29 dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, ploua foc și pucioasă din cer și i‐a pierdut pe toți: 30 în același chip va fi în ziua când se descoperă Fiul omului. 31 În ziua aceea, cine va fi pe înveliș, și sculele lui în casă, să nu se pogoare să le ia și cine este la câmp de asemenea să nu se întoarcă îndărăt. 32 Aduceți‐vă aminte de nevasta lui Lot. 33 Cine va căuta să‐și câștige sufletul, îl va pierde; și cine îl va pierde, îl va păstra în viață. 34 Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 35 Vor fi două râșnind împreună; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 Vor fi doi în câmp; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat. 37 Și ei răspunzând îi zic: Unde, Doamne? Iar el le‐a zis: Unde este trupul, acolo vor fi adunați și vulturii.