Conspirație împotriva lui Isus
(Mt. 26:1-5, Mt. 14-16Mc. 14:1-2, Mc. 10-11Ioan 11:45-53)1 Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“. 2 Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3 Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4 Acesta s-a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să-L dea pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat și s-au înțeles cu el să-i dea argint. 6 El a acceptat și căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.
Masa pascală
(Mt. 26:17-30Mc. 14:12-26Ioan 13:21-301 Cor. 11:23-25)7 Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.
8 Isus i-a trimis înainte pe Petru și Ioan, zicând:
‒ Duceți-vă și pregătiți-ne jertfa de Paște, ca s-o mâncăm!
9 Ei L-au întrebat:
‒ Unde vrei s-o pregătim?
10 El le-a răspuns:
‒ Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l până la casa în care va intra 11 și spuneți-i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. 12 El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile.
13 Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus . Și au pregătit Paștele.
Cina Domnului
(Mt. 26:20-29Mc. 14:17-25Ioan 13:21-301 Cor. 11:23-25)14 Când a sosit ceasul, Isus S-a așezat să mănânce împreună cu apostolii.
15 El le-a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea. 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu“.
17 Și, luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi! 18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu“.
19 Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“.
20 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă. 22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“.
23 Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
Cine este cel mai mare
(Mt. 20:25-28Mt. 19:28Mc. 10:42-45)24 Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.
25 Atunci Isus le-a zis:
‒ Regii națiunilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“. 26 Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27 Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele. 29 De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Isus prevestește lepădarea lui Petru
(Mt. 26:31-35Mc. 14:27-31Ioan 13:36-38)31 Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32 dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!
33 Petru I-a răspuns:
‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!
34 Isus i-a zis:
‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.
Îndemnuri pentru vremea încercării
35 Apoi le-a zis:
‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?
Ei au zis:
‒ De nimic.
36 El le-a zis:
‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una! 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“ . Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.
38 Ei au zis:
‒ Doamne, iată aici două săbii!
El le-a zis:
‒ De-ajuns!
Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor
(Mt. 26:36-46Mc. 14:32-42)39 Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.
40 Când a ajuns în locul acela, le-a zis:
‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită!
41 Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga, 42 zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“. 43 Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească. 44 Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45 Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.
46 El le-a zis:
‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!
Arestarea lui Isus
(Mt. 26:47-56Mc. 14:43-50Ioan 18:3-11)47 În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni , iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“.
49 Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:
‒ Doamne, să lovim cu sabia?
50 Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.
51 Însă Isus, răspunzând, a zis:
‒ Lăsați-i! Până aici!
Și atingându-Se de urechea acelui om , l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat? 53 În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“.
Lepădarea lui Petru
(Mt. 26:67-75Mc. 14:66-72Ioan 18:15-18, Ioan 25-27)54 După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55 După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor.
56 O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis:
‒ Și acesta era cu El!
57 Dar el a negat, zicând:
‒ Nu-L cunosc, femeie!
58 După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:
‒ Și tu ești unul dintre ei!
Dar Petru a zis:
‒ Nu sunt, omule!
59 Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând:
‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.
60 Dar Petru a zis:
‒ Omule, nu știu despre ce vorbești!
Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61 Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. 62 Și, ieșind afară, a plâns mult.
Isus, batjocorit de cei din garda Templului
(Mt. 26:67-68Mc. 14:65)63 Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. 64 Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“. 65 Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
Isus înaintea Sinedriului
(Mt. 26:59-66Mc. 14:55-64Ioan 18:19-24)66 Când s-a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au întrunit și L-au adus pe Isus în sinedriul lor.
67 Ei au zis:
‒ Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne!
Isus le-a răspuns:
‒ Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68 iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. 69 Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Toți au întrebat:
‒ Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?
El le-a răspuns:
‒ Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.
71 Atunci ei au zis:
‒ Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura Lui!
Sfat împotriva lui Isus
1 Și se apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști. 2 Și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să‐l răpună căci se temeau de popor. 3 Și Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece. 4 Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins. 5 Și ei s‐au bucurat și s‐au legat să‐i dea argint. 6 Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.
Prăznuirea Paștelor
7 Și a venit ziua azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile. 8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm. 9 Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim? 10 Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră. 11 Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei? 12 Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți. 13 Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile. 14 Și când a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el. 15 Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea. 16 Căci vă spun că nu le mai mănânc până când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu. 17 Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi. 18 Căci vă spun, nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19 Și a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta faceți spre amintirea mea. 20 Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.
Descoperirea vânzătorului
21 Însă iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă. 22 Pentru că Fiul omului se duce după cum a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins! 23 Și ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.
Care este cel mai mare?
24 Și s‐a iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare. 25 Iar el le‐a zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători. 26 Dar voi nu veți fi așa: ci cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește. 27 Căci cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește. 28 Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele mele. 29 Și eu vă întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu, 30 ca să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
Înștiințarea lui Petru
31 Simone, Simone, iată Satana v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca pe grâu. 32 Dar eu am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te vei întoarce, întărește pe frații tăi. 33 Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte. 34 Iar el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști. 35 Și le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. 36 Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie. 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit. 38 Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.
Ghetsimani
39 Și a ieșit și s‐a dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei. 40 Și când a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. 41 Și el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga, 42 zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu voia mea să se facă, ci a ta. 43 Și i s‐a arătat un înger din cer, întărindu‐l. 44 Și fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ. 45 Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare. 46 Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.
Prinderea lui Isus
47 Pe când vorbea el încă, iată o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute. 48 Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului? 49 Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia? 50 Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă. 51 Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat. 52 Și Isus a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege? 53 În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.
Tăgăduirea lui Petru
54 Și l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma de departe. 55 Și când au aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor. 56 Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el. 57 Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie. 58 Și peste puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt. 59 Și trecând ca un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean. 60 Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61 Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori. 62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63 Și bărbații care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau. 64 Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit? 65 Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l. 66 Și cum s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând: 67 Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum. 68 Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum. 69 Iar de‐acum Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu. 70 Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți că sunt. 71 Iar ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.