Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-10Mc. 16:1-8Ioan 20:1-9)1 Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2 Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3 iar când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5 Îngrozite, ele și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „De ce-L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6 Nu este aici, ci a înviat! Amintiți-vă ce v-a spus în timp ce era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie“. 8 Și ele și-au amintit cuvintele Lui.
9 Când s-au întors de la mormânt, i-au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. 10 Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Însă cuvintele acestea li s-au părut basme, și nu le-au crezut pe femei . 12 Petru însă s-a ridicat și a alergat la mormânt. Când s-a aplecat să se uite înăuntru , a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s-a întâmplat.
Pe drumul spre Emmaus
13 În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
17 El i-a întrebat:
‒ Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi în timp ce mergeți?
Ei s-au oprit, mohorâți, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I-a zis:
‒ Ești singurul care vizitezi Ierusalimul, de nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?
19 El i-a întrebat:
‒ Ce anume?
Ei I-au răspuns:
‒ Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L-au dat să fie condamnat la moarte și L-au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce urma să-l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, niște femei de-ale noastre ne-au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis-de-dimineață la mormânt 23 și nu I-au mai găsit trupul. Când au venit, ne-au spus că au avut o vedenie cu îngeri care le-au spus că El trăiește. 24 Unii dintre cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25 El le-a zis:
‒ O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26 Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în gloria Lui?
27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 Dar ei au insistat, zicându-I:
‒ Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite.
Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. 31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Ei și-au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“. 33 Și s-au ridicat chiar în ceasul acela și s-au întors la Ierusalim. Ei i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei adunați la un loc 34 și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S-a arătat lui Simon. 35 Și le-au istorisit ce s-a întâmplat pe drum și cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.
Isus Se arată ucenicilor
(Ioan 20:19-23)36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!“. 37 Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. 38 El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? 39 Uitați-vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“. 40 Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele Sale . 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“. 42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, 43 iar El le-a luat și le-a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi“. 45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46 și le-a zis: „Așa este scris, și anume: Cristosul trebuia să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi, 47 iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor națiunilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“.
Înălțarea la cer
(Mc. 16:19-20F.A. 1:9-11)50 Apoi i-a condus afară, până spre Betania, și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. 51 În timp ce-i binecuvânta, Isus S-a depărtat de ei și a fost luat în Cer. 52 Ei I s-au închinat și apoi s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și tot timpul erau în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu.
Amin.
Învierea lui Isus.
1 Iar în ziua întâi a săptămânii, dis‐de‐dimineață, au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2 Și au găsit piatra prăvălită de la mormânt. 3 Și au intrat și n‐au aflat trupul Domnului Isus. 4 Și a fost așa : pe când ele erau în nedumerire despre aceasta, iată doi bărbați au stat lângă ele în veșminte luminând ca fulgerul. 5 Și pe când ele erau speriate și își plecau fețele la pământ, ei au zis către ele: Pentru ce căutați pe cel viu cu cei morți? 6 Nu este aici, ci s‐a sculat. Aduceți‐vă aminte cum v‐a vorbit pe când era încă în Galileea, 7 zicând că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit și a treia zi să învie. 8 Și ele și‐au adus aminte de vorbele lui.
Petru se duce la mormânt.
9 Și s‐au întors de la mormânt și au vestit toate acestea la cei unsprezece și la toți ceilalți. 10 Și erau Maria Magdalena și Ioana și Maria, mama lui Iacov și altele cu ele, care ziceau acestea către apostoli. 11 Și vorbele acestea s‐au părut înaintea lor ca un basm și nu le‐au crezut. 12 Dar Petru s‐a sculat și a alergat la mormânt și plecându‐se vede fâșiile de pânză singure: și a plecat acasă minunându‐se de ceea ce se făcuse.
Isus se arată la doi ucenici.
13 Și iată doi dintre ei se duceau în aceeași zi la un sat al cărui nume era Emaus, depărtat de Ierusalim de șaizeci de stadii. 14 Și ei vorbeau unul către altul de toate întâmplările acestea. 15 Și a fost așa : pe când vorbeau ei și cercetau împreună, Isus însuși s‐a apropiat și mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu‐l cunoască. 17 Și el a zis către ei: Ce cuvinte sunt acestea pe care le schimbați unul cu altul mergând? Și ei au stat cu fețele amărâte. 18 Și unul din ei, cu numele Cleopa, răspunzând a zis către el: Tu singur stai vremelnic în Ierusalim și nu cunoști cele întâmplate în el în aceste zile? 19 Și el le‐a zis: Care? Iar ei i‐au zis: Cele despre Isus din Nazaret, care a fost bărbat proroc, puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Și cum mai marii preoților și mai marii noștri l‐au dat la osândă de moarte și l‐au răstignit. 21 Iar noi nădăjduiam că el este cel ce avea să răscumpere pe Israel, dar cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s‐au făcut acestea. 22 Ci și unele femei dintr‐ale noastre ne‐au pus în uimire: fiind duse dis‐de‐dimineață la mormânt 23 și negăsind trupul lui, au venit spunând că au văzut și arătare de îngeri care zic că el este viu. 24 Și unii dintre cei ce erau cu noi au plecat la mormânt și au găsit astfel cum au spus și femeile, iar pe el nu l‐au văzut. 25 Și el a zis către ei: O, nepricepuților și zăbavnici cu inima să credeți în cele ce au vorbit prorocii! 26 Oare nu trebuia ca Hristosul să sufere acestea și să intre în slava sa? 27 Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le‐a tâlcuit prin toate scripturile cele despre el. 28 Și s‐au apropiat de satul unde mergeau și el s‐a făcut că merge mai departe. 29 Iar ei au stăruit de el zicând: Rămâi cu noi pentru că este spre seară și ziua aproape s‐a plecat. Și a intrat ca să rămână cu ei. 30 Și a fost așa : pe când stătea el la masă cu ei, a luat pâinea și a binecuvântat‐o și a frânt și le‐a dat. 31 Și li s‐au deschis ochii și l‐au cunoscut; și el s‐a făcut nevăzut de la ei. 32 Și au zis unul către altul: Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe cale și când ne deschidea scripturile? 33 Și s‐au sculat chiar în acel ceas și s‐au întors la Ierusalim și au aflat adunați laolaltă pe cei unsprezece și pe cei împreună cu ei, 34 zicând: Într‐adevăr Domnul s‐a sculat și s‐a arătat lui Simon . 35 Și ei au istorisit cele de pe cale și cum li se făcuse cunoscut la frângerea pâinii.
Isus se arată celor unsprezece și celorlalți
36 Și pe când vorbeau ei acestea, el însuși a stat în mijlocul lor și le zice: Pace vouă! 37 Iar ei s‐au înspăimântat și s‐au înfricoșat și li se părea că văd un duh . 38 Și el le‐a zis: Pentru ce sunteți tulburați și pentru ce se suie gânduri în inima voastră? 39 Vedeți mâinile mele și picioarele mele că eu însumi sunt; pipăiți‐mă și vedeți; pentru că un duh n‐are carne și oase după cum mă vedeți pe mine că am. 40 Și zicând aceasta le‐a arătat mâinile și picioarele. 41 Iar pe când de bucurie nu credeau încă și se minunau, le‐a zis: Aveți ceva de mâncare aici? 42 Iar ei i‐au dat o bucată de pește fript și dintr‐un fagure de miere. 43 Și a luat‐o înaintea tuturor și a mâncat. 44 Și a zis către ei: Acestea sunt cuvintele mele pe care vi le‐am vorbit când eram încă împreună cu voi că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre mine în legea lui Moise și în proroci și în psalmi. 45 Atunci le‐a deschis mintea să înțeleagă scripturile. 46 Și le‐a zis: Așa este scris că Hristosul să sufere și să învie dintre cei morți a treia zi 47 și să se propovăduiască în numele său pocăință spre iertare de păcate la toate Neamurile , începând de la Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestora. 49 Și iată , eu trimit făgăduința Tatălui meu peste voi, dar voi stați în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.
Înălțarea
50 Și i‐a dus afară până spre Betania și și‐a ridicat mâinile și i‐a binecuvântat. 51 Și a fost așa : pe când îi binecuvânta s‐a despărțit de ei și era dus în sus în cer. 52 Și ei i s‐au închinat și s‐au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și erau neîncetat în Templu binecuvântând pe Dumnezeu.