Pilda semănătorului
(Mc. 4:1-9Lc. 8:4-8)1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare. 2 În jurul Lui s-au adunat mari mulțimi de oameni , astfel că El S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo ; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau mult pământ. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le-au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi să audă!“.
Isus explică pilda semănătorului
(Mc. 4:10-20Lc. 8:9-15Lc. 10:23-24)10 Ucenicii s-au apropiat și I-au zis:
‒ De ce le vorbești în pilde?
11 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat. 12 Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei,
„deși văd, nu văd,
și, deși aud, nu aud, nici nu înțeleg“.
14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice:
„Veți auzi cu urechile, dar nicidecum nu veți înțelege,
și veți privi cu ochii, dar nicidecum nu veți pricepe.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit.
Urechile lor aud greu,
iar ochii li s-au închis,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să-i vindec!“ .
16 Dar ferice de ochii voștri pentru că văd, și de urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!
18 Ascultați deci semnificația pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este temporar. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el cade imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.
Pilda neghinei
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în terenul său. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina.
27 Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: «Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în terenul tău? De unde are atunci neghină?».
28 El le-a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta». Sclavii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o strângem?».
29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!’»“.
Pilda bobului de muștar
(Mc. 4:30-32Lc. 13:18-19)31 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în terenul său: 32 el este, într-adevăr, mai mic decât toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom, astfel că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“.
Pilda drojdiei
(Lc. 13:20-21)33 El le-a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat-o o femeie și a pus-o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul “.
34 Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura să spun pilde;
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“ .
Isus explică pilda neghinei
36 Atunci Isus , lăsând mulțimile, a intrat în casă.
Ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând:
‒ Explică-ne pilda cu neghina din teren!
37 Isus , răspunzând, a zis:
‒ Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Terenul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, așa cum este strânsă neghina și este arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate cauzele de păcătuire și pe cei ce comit fărădelegi 42 și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!
Pilda comorii ascunse și a perlei
44 Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un teren, pe care un om o găsește și o ascunde. Apoi, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și cumpără terenul acela.
45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. 46 Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, apoi o cumpără.
Pilda năvodului
47 Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți . 48 Când s-a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. 49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
51 Ați înțeles voi toate acestea?
Ei au zis:
‒ Da.
52 El le-a zis:
‒ De aceea orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.
Necredința celor din Nazaret
(Mc. 6:1-6Lc. 4:16-30)53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 și, venind în patria Lui, a început să-i învețe pe oameni în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau:
‒ De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda? 56 Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri?
57 Și, astfel, ei se îndoiau de El.
Isus însă le-a zis:
‒ Un profet nu este lipsit de onoare decât în patria și în casa lui.
58 Și n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.
Pilda semănătorului
1 În ziua aceea Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. 2 Și gloate multe s‐au adunat la el, încât el a intrat într‐o corabie ca să șadă și toată gloata stătea pe țărm. 3 Și le‐a vorbit multe în pilde, zicând: Iată a ieșit semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă cale și au venit păsările și le‐au mâncat. 5 Iar altele au căzut pe locuri stâncoase, unde n‐aveau pământ mult și îndată au răsărit pentru că n‐aveau adâncime de pământ. 6 Iar după ce a răsărit soarele, au fost arse de arșiță și pentru că n‐aveau rădăcină, s‐au uscat. 7 Iar altele au căzut peste spini și spinii au crescut și le‐au înăbușit. 8 Iar altele au căzut peste pământul cel bun și au dat rod una o sută , alta șaizeci și alta treizeci. 9 Cine are urechi, să audă. 10 Și ucenicii s‐au apropiat și i‐au zis: Pentru ce le vorbești în pilde? 11 Iar el a răspuns și le‐a zis: Vouă vi s‐a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, dar lor nu li s‐a dat. 12 Căci cine are i se va da și va avea de prisos, iar cine n‐are, chiar și ce are i se va lua. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că văzând, nu văd și auzind, nu aud, nici nu pricep. 14 Și în ei se împlinește prorocia lui Isaia care zice: Cu auzul veți auzi dar nu veți înțelege și văzând veți vedea dar nu veți cunoaște. 15 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec. 16 Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. 17 Căci adevărat vă spun că mulți proroci și drepți au dorit să vadă ce vedeți voi și n‐au văzut și să audă ce auziți voi și n‐au auzit. 18 Voi deci, ascultați pilda semănătorului. 19 Când aude cineva cuvântul împărăției și nu‐l înțelege, atunci vine cel rău și răpește ce este semănat în inima lui; acesta este cel semănat lângă cale. 20 Iar cel semănat pe locuri stâncoase, acesta este cel ce aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie. 21 Dar n‐are rădăcină în sine, ci este până la o vreme și când se face un necaz sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnește. 22 Iar cel semănat în spini, acesta este cel ce aude cuvântul și grija veacului și înșelăciunea bogăției înăbușă cuvântul și se face neroditor. 23 Iar cel semănat pe pământul bun, acesta este cel ce aude cuvântul și înțelege, care și rodește și face unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci.
Pilda neghinei
24 Le‐a pus înainte altă pildă, zicând: Împărăția cerurilor a fost făcută asemenea cu un om care a semănat sămânță bună în țarina sa. 25 Dar pe când dormeau oamenii a venit vrăjmașul lui și a semănat neghină între grâu și a plecat. 26 Iar când a crescut paiul și a făcut rod, atunci s‐a arătat și neghina. 27 Și robii stăpânului casei au venit și i‐au zis: Domnule, oare n‐ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghina? 28 Iar el le‐a zis: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Și robii îi zic: Voiești deci să ne ducem s‐o culegem? 29 Dar el le zice: Nu, ca nu cumva culegând neghina să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați să crească amândouă împreună, până la seceriș și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Culegeți întâi neghina și legați‐o snopi ca să fie arsă de tot, iar grâul strângeți‐l în grânarul meu.
Pilda grăuntelui de muștar și a aluatului
31 Le‐a pus înainte altă pildă zicând: Împărăția cerurilor este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l‐a luat și l‐a semănat în țarina sa: 32 care, în adevăr, este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut, este mai mare decât ierburile și se face copac, încât păsările cerului vin și locuiesc în ramurile lui. 33 Le‐a vorbit altă pildă: Împărăția cerurilor este asemenea cu un aluat pe care o femeie l‐a luat și l‐a ascuns în trei măsuri de făină până s‐a dospit tot. 34 Isus a vorbit toate acestea gloatelor în pilde și fără pildă nu le vorbea nimic, 35 ca să se împlinească ce s‐a spus prin prorocul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.
Tâlcuirea pildei neghinei
36 Atunci a lăsat gloatele și s‐a dus în casa sa. Și ucenicii lui s‐au apropiat de el zicând: Deslușește‐ne pilda cu neghina țarinei. 37 Și el a răspuns și a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul omului; 38 iar țarina este lumea; iar sămânța cea bună, aceștia sunt fiii împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Și vrăjmașul care a semănat‐o este diavolul, iar secerișul este sfârșitul veacului și secerătorii sunt îngerii. 40 După cum deci neghina se alege și se arde în foc, astfel va fi la sfârșitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii săi și ei vor culege din împărăția lui toate prilejurile de poticnire și pe cei ce fac fărădelegea. 42 Și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 43 Atunci drepții vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă.
Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului
44 Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse în țarină, pe care un om a găsit‐o și a ascuns‐o și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui negustor care caută mărgăritare bune. 46 Și găsind un mărgăritar de mult preț, s‐a dus și a vândut tot ce avea și l‐a cumpărat.
Pilda năvodului
47 Împărăția cerurilor este iarăși asemenea unui năvod aruncat în mare și care a adunat pești de tot felul. 48 Și când s‐a umplut, l‐au tras pe țărm și au șezut jos și au adunat ce era bun în vase, iar ce era rău au aruncat afară. 49 Astfel va fi la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți, 50 și‐i vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 51 Ați înțeles toate acestea? Îi zic: Da, Doamne . 52 Și el le‐a zis: De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic al împărăției cerurilor este asemenea unui om, stăpân al casei, care scoate afară din comoara sa lucruri noi și vechi.
Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
53 Și a fost așa : Când a sfârșit Isus pildele acestea, s‐a dus de acolo. 54 Și venind în patria sa, îi învăța în sinagoga lor, încât stăteau uimiți și ziceau: De unde are omul acesta înțelepciunea aceasta și puterile? 55 Nu este el fiul tâmplarului? Nu se numește oare mama lui Maria și frații săi Iacov și Iosif și Simon și Iuda? 56 Și surorile lui nu sunt oare toate la noi? Deci de unde are el toate acestea? 57 Și găseau în el un prilej de poticnire . Dar Isus le‐a zis: Un proroc nu este disprețuit decât în patria și casa sa. 58 Și n‐a făcut acolo multe puteri, din pricina necredinței lor.