Ioan Botezătorul este decapitat
(Mc. 6:14-29Lc. 3:19-20Lc. 9:7-9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus 2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“.
3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție !“. 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.
6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, 7 așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“. 9 Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul 10 și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mc. 6:32-44Lc. 9:10-17Ioan 6:1-13)13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor . 14 Când a coborât din barcă , Isus a văzut o mare mulțime de oameni ; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând:
‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare.
16 Însă Isus le-a zis:
‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!
17 Ei I-au răspuns:
‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.
18 El le-a zis:
‒ Aduceți-le aici, la Mine.
19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri , a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 20 Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.
Isus umblă pe mare
(Mc. 6:45-51Ioan 6:16-21)22 Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. 23 După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă.
25 În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică.
27 Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis:
‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!
28 Petru, răspunzându-I, a zis:
‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.
29 Isus i-a zis:
‒ Vino!
Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus.
30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:
‒ Doamne, salvează-mă!
31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis:
‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?
32 După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.
Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret
(Mc. 6:53-56)34 După ce au trecut marea , au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35 Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.
Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi zicea: Nu ți se cuvine s‐o ai pe ea. 5 Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru că îl socoteau ca pe un proroc. 6 Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod. 7 De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere. 8 Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 9 Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea. 10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță. 11 Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale. 12 Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Și când a auzit Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți. 14 Și a ieșit și a văzut gloată multă și i s‐a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor. 15 Și când s‐a făcut seară, ucenicii s‐au apropiat de el zicând: Locul este pustiu și ceasul a trecut acum; dă drumul gloatelor ca să se ducă în sate să‐și cumpere de mâncare. 16 Dar Isus le‐a zis: N‐au trebuință să se ducă; dați‐le voi să mănânce. 17 Și ei îi zic: N‐avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 Și le‐a zis: Aduceți‐mi‐i aici. 19 Și a poruncit ca gloatele să șadă pe iarbă: și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii gloatelor. 20 Și toți au mâncat și s‐au săturat și au strâns prisosul de fărâmituri douăsprezece coșuri pline. 21 Și cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
22 Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte până va da drumul gloatelor. 23 Și după ce a dat drumul gloatelor, s‐a suit în munte la o parte ca să se roage. Și când s‐a făcut seară , era singur acolo. 24 Iar corabia era acum în mijlocul mării, muncindu‐se de valuri deoarece vântul era potrivnic. 25 Și la a patra strajă din noapte a venit la ei umblând pe mare. 26 Și când l‐au văzut ucenicii umblând pe mare, s‐au înspăimântat, zicând: Este o nălucă. Și de frică au strigat. 27 Dar Isus îndată le‐a vorbit zicând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 28 Și Petru i‐a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape. 29 Și el a zis: Vino. Și Petru s‐a pogorât din corabie și umbla pe ape ca să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul era tare, s‐a temut și începând să se afunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‐mă. 31 Și îndată Isus a întins mâna, l‐a apucat, și‐i zice: Puțin credinciosule, pentru ce te‐ai îndoit? 32 Și când s‐au suit în corabie, a stat vântul. 33 Și cei din corabie au venit și s‐au închinat înaintea lui zicând: Adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. 34 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Și când l‐au cunoscut oamenii locului aceluia, au trimis în tot ținutul acela și i‐au adus pe toți cei bolnavi; 36 și‐l rugau ca numai să‐i atingă ciucurii veșmântului. Și toți câți s‐au atins, au fost scăpați cu desăvârșire.