Despre divorț
(Mc. 10:1-12Lc. 16:18)1 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în regiunile Iudeei, dincolo de Iordan. 2 L-au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi .
3 Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și au zis:
‒ Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?
4 Isus , răspunzând, a zis:
‒ Oare n-ați citit că, de la început, Creatorul „i-a făcut bărbat și femeie?“ . 5 Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup“ . 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!
7 Ei I-au zis:
‒ Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să-i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea?
8 Isus a zis:
‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început n-a fost așa. 9 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de preacurvie, și se căsătorește cu alta comite adulter.
10 Ucenicii I-au zis:
‒ Dacă acesta este motivul bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!
11 Dar El le-a zis:
‒ Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12 Căci există eunuci care s-au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși eunuci de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta să-l primească!
Isus și copilașii
(Mc. 10:13-16Lc. 18:15-17)13 Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14 Isus însă le-a zis: „Lăsați copilașii și nu-i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“. 15 Apoi Și-a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.
Isus și tânărul bogat
(Mc. 10:17-31Lc. 18:18-30)16 Și iată că un om , apropiindu-se de Isus , a zis:
‒ Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?
17 Isus i-a zis:
‒ De ce Mă întrebi despre „un lucru bun“? Doar Unul este Cel Bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!
18 El i-a zis:
‒ Care?
Isus a zis:
‒ „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ .
20 Tânărul I-a spus:
‒ Pe toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipsește?
21 Isus i-a spus:
‒ Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!
22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23 Isus le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24 Din nou vă spun: este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:
‒ Atunci cine poate fi mântuit?
26 Uitându-Se la ei , Isus le-a zis:
‒ Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27 Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:
‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. Noi ce vom avea?
28 Isus le-a zis:
‒ Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale, voi, cei care M-ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29 Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau terenuri de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Despărțirea bărbatului de nevastă
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2 Și l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3 Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4 Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5 Și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor fi o singură carne, 6 încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7 Ei îi zic: Pentru ce deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8 El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9 Iar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10 Ucenicii îi zic: Dacă astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11 Iar el le‐a zis: Nu toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12 Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.
Isus și copilașii
13 Atunci au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14 Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia. 15 Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.
Tânărul bogat
16 Și iată unul a venit la el și a zis: Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17 Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18 El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21 Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi , vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22 Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23 Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24 Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25 Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26 Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Moștenirea vieții veșnice
27 Atunci Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28 Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.