Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus
(Mc. 15:1Lc. 23:1Ioan 18:28-32)
1 Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2 Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.
Iuda se spânzură
(F.A. 1:16-20)
3 Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni, 4 zicând:
‒ Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!
Ei i-au răspuns:
‒ Ce ne pasă nouă? Treaba ta!
5 Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.
6 Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge“. 7 Și, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei terenul olarului, ca loc de înmormântare pentru străini. 8 Iată de ce terenul acela a fost numit „Terenul Sângelui“ până în ziua de azi. 9 Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:
„Au luat cei treizeci de arginți,
prețul Celui prețuit,
la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,
10 și i-au dat pe terenul olarului,
așa cum mi-a poruncit Domnul“ .
Isus înaintea lui Pilat
(Mc. 15:2-5Lc. 23:2-5Ioan 18:29-38)
11 Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.
Guvernatorul L-a întrebat, zicând:
‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?
Isus a zis:
‒ Tu o spui!
12 Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.
13 Atunci Pilat I-a zis:
‒ Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?
14 Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.
Condamnarea lui Isus
(Mc. 15:6-15Lc. 23:13-25Ioan 18:39–19:16)
15 Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un deținut pe care-l voiau ei. 16 La acea vreme aveau un deținut vestit, numit Isus Barabba.
17 Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:
‒ Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?
18 Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.
19 În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“.
20 Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.
21 Guvernatorul a răspuns, zicându-le:
‒ Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?
Ei au zis:
‒ Pe Barabba!
22 Pilat a zis:
‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?
Ei au răspuns cu toții:
‒ Să fie răstignit!
23 El i-a întrebat:
‒ Dar ce rău a făcut?
Însă ei strigau și mai tare:
‒ Să fie răstignit!
24 Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:
‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!
25 Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:
‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!
26 Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.
Isus, batjocorit de soldați
(Mc. 15:16-20Ioan 19:2-3)
27 Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. 28 L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie roșie, 29 au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 30 Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31 După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.
Răstignirea
(Mc. 15:21-32Lc. 23:26-43Ioan 19:17-24)
32 Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33 Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“ , 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.
35 După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“ . 36 Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37 Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris:
„Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.
38 Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui .
39 Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40 și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“.
41 Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42 „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. 44 La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.
Moartea lui Isus
(Mc. 15:33-41Lc. 23:44-49Ioan 19:28-37)
45 De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46 Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.
47 Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“.
48 Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“.
50 Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.
51 Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53 Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.
54 Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.
55 Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
(Mc. 15:42-47Lc. 23:50-56Ioan 19:38-42)
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58 Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59 Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60 și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61 Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.
Mormântul este păzit
62 A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63 și i-au zis:
‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. 64 Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!
65 Pilat le-a răspuns:
‒ Aveți o gardă. Duceți-vă și întăriți-l cum știți!
66 Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.
Isus este dus la Pilat
1 Iar când s‐a făcut dimineață toți mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au sfătuit împotriva Iui Isus ca să‐l omoare. 2 Și după ce l‐au legat, l‐au dus și l‐au dat în mâinile lui Pilat dregătorul .
Căința și moartea lui Iuda
3 Atunci Iuda, care îl dăduse prins, când a văzut că a fost osândit, i‐a părut rău și a adus înapoi cei treizeci de arginți la mai marii preoților și bătrâni, 4 zicând: Am păcătuit dând sânge nevinovat. Iar ei au zis. Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. 5 Și el a aruncat arginții în Templu, s‐a depărtat și a plecat și s‐a spânzurat. 6 Și mai marii preoților au luat arginții și au zis: Nu se cuvine să‐i aruncăm în cutia pentru daruri, deoarece sunt preț de sânge. 7 Și s‐au sfătuit și au cumpărat din ei țarina olarului pentru înmormântarea străinilor. 8 De aceea țarina aceea a fost numită țarina sângelui, până în ziua de azi. 9 Atunci s‐a împlinit ce fusese spus prin Ieremia prorocul care zice: Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l‐au prețuit unii din copiii lui Israel; 10 și i‐au dat pentru țarina olarului, după cum mi‐a poruncit Domnul.
Isus înaintea lui Pilat
11 Iar Isus sta înaintea dregătorului. Și dregătorul l‐a întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar Isus a zis: Tu zici . 12 Și când era învinuit de mai marii preoților și bătrâni, nimic nu răspundea. 13 Atunci Pilat îi zice: N‐auzi câte mărturisesc ei împotriva ta? 14 Și el nu i‐a răspuns la niciun singur cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult.
Întărirea hotărârii de moarte
15 Iar la sărbătoare dregătorul avea obiceiul să dea pentru gloată drumul la un închis pe care‐l voiau ei. 16 Și aveau atunci pe un întemnițat vestit, zis Baraba. 17 Pe când erau adunați ei deci împreună, Pilat le‐a zis: La care voiți să‐i dau drumul pentru voi? Lui Baraba, sau lui Isus care se zice Hristos? 18 Căci știa că din pizmă îl dăduseră. 19 Și pe când ședea el pe scaunul de judecător, nevastă‐sa a trimis la el zicând: N‐avea nimic a face cu acel drept, căci am sufierit multe azi în vis pentru el. 20 Dar mai marii preoților și bătrânii au îndemnat gloatele ca să ceară pe Baraba, iar pe Isus să‐l piardă. 21 Și dregătorul a răspuns și le‐a zis: La care din cei doi voiți să‐i dau drumul pentru voi? Și ei au zis: Lui Baraba. 22 Pilat le zice: Ce voi face deci cu Isus care se zice Hristos? Ei toți zic: Să fie răstignit. 23 Și el a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau zicând: Să fie răstignit. 24 Și când a văzut Pilat că nu folosește nimic, ci se face mai mare tulburare, a luat apă, și‐a spălat mâinile înaintea gloatei zicând: Sunt nevinovat de sângele acestui drept: voi veți vedea. 25 Și tot poporul a răspuns și a zis: Sângele lui fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. 26 Atunci a dat pentru ei drumul lui Baraba iar pe Isus l‐a biciuit și l‐a dat ca să fie răstignit.
Batjocurile ostașilor
27 Atunci ostașii dregătorului au luat cu ei pe Isus în pretoriu și au adunat lângă el toată ceata ostașilor. 28 Și l‐au dezbrăcat și i‐au pus o manta stacojie. 29 Și au împletit o cunună de spini și au pus‐o pe capul lui și o trestie în dreapta lui și au îngenuncheat înaintea lui și l‐au luat în râs zicând: Bucură‐te, Împărate al iudeilor! 30 Și au scuipat pe el și au luat trestia și‐l băteau peste cap. 31 Și după ce au râs de el, l‐au dezbrăcat de manta, l‐au îmbrăcat cu hainele lui și l‐au dus ca să‐l răstignească.
Răstignirea
32 Și pe când ieșeau afară, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l‐au silit ca să‐i ducă crucea. 33 Și când au venit la un loc zis Golgota, adică Locul căpățânii, 34 i‐au dat să bea vin amestecat cu fiere; și când a gustat n‐a vrut să bea. 35 Și după ce l‐au răstignit, au împărțit între ei hainele lui, aruncând sorț. 36 Și au șezut jos și‐l păzeau acolo. 37 Și au pus deasupra capului său vina sa scrisă: ACESTA ESTE ISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 38 Atunci sunt răstigniți împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga.
Batjocurile trecătorilor
39 Și trecătorii îl huleau clătinându‐și capetele 40 și zicând: Tu , cel ce dărâmi Templul și‐l zidești în trei zile, mântuiește‐te pe tine însuți. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară‐te de pe cruce. 41 Asemenea și mai marii preoților îl luau în râs, cu cărturarii și bătrânii și ziceau: 42 Pe alții a mântuit, pe sine nu se poate mântui. Este Împăratul lui Israel: să se pogoare acum de pe cruce și vom crede în el. 43 S‐a încrezut în Dumnezeu: să‐l scape acum dacă‐l voiește. Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. 44 Aceeași ocară îi aruncau și tâlharii care au fost răstigniți împreună cu el.
Întunericul
45 Iar de la al șaselea ceas s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la al nouălea ceas. 46 Iar pe la al nouălea ceas Isus a strigat cu glas mare zicând: Eli , Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m‐ai părăsit? 47 Și unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit, ziceau: Pe Ilie îl cheamă acesta. 48 Și îndată unul dintre ei a alergat și a luat un burete și l‐a umplut de oțet și l‐a pus într‐o trestie și i‐a dat să bea. 49 Iar ceilalți ziceau: Lasă să vedem dacă vine Ilie să‐l mântuiască. 50 Și Isus a strigat iarăși cu glas mare și și‐a dat duhul.
Perdeaua dinăuntrul Templului se rupe
51 Și iată perdeaua Templului s‐a rupt în două de sus și până jos și pământul s‐a cutremurat și pietrele s‐au despicat, 52 și mormintele s‐au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s‐au sculat. 53 Și au ieșit din morminte după învierea lui și au intrat în sfânta cetate și s‐au arătat multora. 54 Dar sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele ce se făcuseră, s‐au temut foarte mult zicând: Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu. 55 Și erau acolo privind de departe multe femei care urmaseră pe Isus din Galileea slujindu‐i, 56 între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Înmormântarea lui Isus
57 Iar când s‐a făcut seară, a venit un om bogat din Arimatea, cu numele Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58 Acesta s‐a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să fie dat trupul. 59 Și Iosif a luat trupul, l‐a înfășurat într‐o pânză curată de in, 60 și l‐a pus în mormântul său nou pe care‐l săpase în stâncă și a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61 Și Maria Magdalena era acolo și cealaltă Marie, stând în fața mormântului.
Pecetluirea mormântului
62 Iar a doua zi care este după Pregătire, mai marii preoților și fariseii s‐au adunat împreună la Pilat, 63 zicând: Domnule, ne‐am adus aminte că amăgitorul acela, pe când era încă viu, a zis: După trei zile mă scol. 64 De aceea poruncește ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii să‐l fure și să zică poporului: S‐a sculat dintre cei morți. Și rătăcirea din urmă va fi mai rea decât cea dintâi. 65 Și Pilat le‐a zis: Aveți o pază. Plecați, întăriți cum știți. 66 Iar ei au plecat și au întărit mormântul cu pază după ce au pecetluit piatra.