Vindecarea unui paralitic
(Mc. 2:1-12Lc. 5:17-26)1 Isus S-a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui. 2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat. Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“.
3 Dar iată că unii dintre cărturari și-au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“.
4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai ușor? A spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 6 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 7 Și, ridicându-se, s-a dus acasă. 8 Mulțimile s-au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L-au glorificat pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.
Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu păcătoșii
(Mc. 2:13-17Lc. 5:27-32)9 Plecând de acolo mai departe, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Matei s-a ridicat și L-a urmat.
10 În timp ce Isus era la masă în casa lui Matei , iată că mulți colectori de taxe și păcătoși veneau să mănânce împreună cu Isus și cu ucenicii Săi.
11 Văzând lucrul acesta, fariseii le-au zis ucenicilor Lui:
‒ De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?
12 Însă Isus i-a auzit și le-a zis:
‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceți-vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, nu jertfă!“ . Căci Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
(Mc. 2:18-22Lc. 5:33-39)14 Atunci ucenicii lui Ioan s-au apropiat de El, zicând:
‒ De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
15 Isus le-a răspuns:
‒ Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.
16 Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche, căci peticul cel nou rupe din haină, și ruptura se face mai rea. 17 Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și, astfel, se păstrează amândouă.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
(Mc. 5:21-43Lc. 8:40-56)18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s-a închinat, zicând: „Fata mea tocmai a murit; dar vino și pune-Ți mâna peste ea și va trăi!“. 19 Isus S-a ridicat și l-a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20 Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o hemoragie, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“. 22 Isus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat!“. Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela.
23 Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24 le-a zis: „Plecați, pentru că fetița n-a murit, ci doarme!“. Dar ei râdeau de El.
25 După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat-o pe fetiță de mână și ea a înviat. 26 Iar vestea despre aceasta s-a răspândit în tot teritoriul acela.
Vindecarea a doi orbi și a unui mut
27 În timp ce Isus pleca de acolo, L-au urmat doi orbi, strigând și zicând:
‒ Ai milă de noi, Fiul lui David!
28 Când a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de El.
Isus le-a zis:
‒ Credeți că pot face lucrul acesta?
Ei I-au zis:
‒ Da, Doamne.
29 Atunci El le-a atins ochii și le-a zis:
‒ Să vi se facă după credința voastră!
30 Și ochii lor s-au deschis.
Isus i-a avertizat și le-a zis:
‒ Vedeți să nu știe nimeni!
31 Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot teritoriul acela.
32 După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33 După ce a fost alungat demonul, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s-a mai văzut așa ceva în Israel!“.
34 Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor“.
Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare
(Lc. 10:2Mc. 6:34)35 Isus călătorea prin toate cetățile și satele, învățându-i pe oameni în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36 Când a văzut El mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor. 37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“.
Vindecarea unui slăbănog
1 Și intrând în corabie, a trecut dincoace și a venit în cetatea sa. 2 Și iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele. 3 Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4 Dar Isus, știind gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă? 6 Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta. 7 Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui. 8 Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
Chemarea lui Matei
9 Și pe când trecea Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat. 10 Și a fost așa ; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui. 11 Și când au văzut fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii? 12 Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși.
Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post
14 Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc? 15 Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16 Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură. 17 Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei
18 Pe când le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi. 19 Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui. 20 Și iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului. 21 Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită. 22 Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela. 23 Și când a venit Isus la casa mai marelui și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă, 24 a zis: Depărtați‐vă : căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el. 25 Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat. 26 Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.
Vindecarea a doi orbi
27 Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu al lui David. 28 Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne. 29 Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră. 30 Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți , nimeni să nu știe. 31 Dar când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.
Vindecarea unui mut îndrăcit
32 Și pe când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit. 33 Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel. 34 Dar fariseii ziceau: El scoate afară pe draci prin mai marele dracilor.
Lui Isus îi este milă de gloate
35 Și Isus străbătea toate cetățile și satele, învățându‐i în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune. 36 Iar când a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca niște oi neavând păstor. 37 Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Rugați‐vă , deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.