Starea de păcat a poporului
1 Vai de mine!
Căci sunt ca după culesul fructelor,
ca după culesul viilor!
Nu mai este niciun ciorchine de mâncat
nimic din smochinele timpurii,
după care tânjește sufletul meu!
2 A pierit cel evlavios din țară
și n-a mai rămas niciun om drept!
Cu toții stau la pândă, ca să verse sânge,
fiecare îl vânează pe fratele său cu o mreajă.
3 Mâinile lor sunt obișnuite cu răul, ca să-l înfăptuiască bine!
Conducătorul cere daruri ,
iar judecătorul cere mită.
Cel mare își spune dorința sufletului său
și apoi conspiră împreună.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine;
cel mai drept este mai rău ca un gard de spini.
Ziua vestită de străjerii tăi,
ziua pedepsei tale, a sosit!
Acum va fi stupoare pentru voi!
5 Nu-l crede pe prieten,
nu te încrede în amic!
Păzește-ți ușa gurii
de cea care se odihnește la pieptul tău!
6 Căci fiul își desconsideră tatăl,
fata se ridică împotriva mamei ei,
iar nora se ridică împotriva soacrei ei,
așa încât dușmanii unui om sunt chiar cei din familia lui.
7 Eu, însă, voi privi la Domnul,
îmi voi pune speranța în Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeul meu mă va asculta!
Israel va fi restaurat
8 Nu te bucura din cauza mea, rivala mea,
căci, deși am căzut, mă voi ridica!
Deși locuiesc în întuneric,
Domnul va fi lumina mea!
9 Voi îndura furia Domnului,
căci am păcătuit împotriva Lui,
o voi îndura până când El îmi va apăra cauza
și-mi va face dreptate.
El mă va scoate la lumină;
Îi voi vedea dreptatea.
10 Când va vedea rivala mea lucrul acesta,
va fi acoperită de rușine,
ea, care-mi zicea:
„Unde este Domnul, Dumnezeul tău?“.
Ochii mei vor vedea căderea ei!
Atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe drumuri.
11 Va fi o zi a reclădirii zidurilor tale,
o zi în care ți se va extinde granița!
12 În ziua aceea, vor veni la tine oameni
din Asiria și până dinspre cetățile Egiptului,
din Egipt și până la râu,
de la o mare și până la cealaltă,
de la un munte și până la celălalt.
13 Pământul va fi pustiit din cauza locuitorilor lui,
ca rod al faptelor lor rele .
Rugăciune și laudă
14 Păstorește-Ți cu toiagul poporul,
turma moștenirii Tale,
care locuiește în singurătate,
în pădurea din mijlocul Carmelului.
Să pască în Bașan și în Ghilad
ca în zilele de odinioară.
15 „Îi voi arăta lucruri minunate,
ca în ziua ieșirii tale din țara Egiptului!“
16 Națiunile vor vedea și se vor rușina
de toată puterea lor.
Își vor pune mâna la gură
și urechile le vor asurzi.
17 Vor linge țărâna ca șarpele
și ca târâtoarele pământului.
Vor ieși tremurând din cetățuile lor,
se vor înfricoșa de Domnul, Dumnezeul nostru,
și se vor teme de Tine.
18 Cine este Dumnezeu ca Tine,
Care ridică pedeapsa pentru nelegiuire
și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Lui?
El nu rămâne mânios pe vecie,
ci Își găsește plăcerea în îndurare.
19 El va avea iarăși milă de noi
și va supune nelegiuirile noastre.
Tu vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.
20 Tu vei arăta credincioșie față de Iacov
și îndurare față de Avraam,
așa cum ai jurat strămoșilor noștri
în zilele din vechime.
Se află puțini evlavioși
1 Vai de mine! Căci sunt ca după adunatul roadelor de vară, ca bobițele după culesul strugurilor. Nu este ciorchine de mâncare; sufletul meu dorește smochină trufanda. 2 Cel cuvios este pierdut din țară și nu este niciun neprihănit între oameni. Toți pândesc sânge; fiecare vânează pe fratele său cu o cursă. 3 Amândouă mâinile sunt pentru rău, ca să‐l facă bine. Mai marele cere și judecătorul judecă pentru o răsplată, și cel mare vorbește pofta cea rea a sufletului său: și astfel o împletesc împreună. 4 Cel mai bun dintre ei este ca spinul; cel mai fără prihană este mai rău decât gardul de spini: ziua străjerilor tăi, adică cercetarea ta, a venit; acum va fi tulburarea lor. 5 Nu vă încredeți în prieteni, nu puneți încredere într‐un prieten de aproape; păzește‐ți ușile gurii de cea care doarme în sânul tău. 6 Căci fiul necinstește pe tatăl, fiica se scoală împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt oamenii casei sale. 7 Dar eu voi privi spre Domnul, voi aștepta pe Dumnezeul mântuirii mele. Dumnezeul meu mă va auzi. 8 Nu te bucura împotriva mea, vrăjmașa mea. Dacă cad , mă voi scula; dacă șed în întuneric, Domnul va fi lumina mea. 9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva lui, până ce‐mi va apăra pricina și va face judecată pentru mine; el mă va scoate la lumină , și voi vedea dreptatea lui. 10 Și vrăjmașa mea va vedea aceasta și o va acoperi rușinea , pe ea care mi‐a zis: Unde este Domnul Dumnezeul tău? Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată ca noroiul din uliți. 11 În ziua când zidurile tale vor fi zidite, în acea zi hotărârea va fi îndepărtată. 12 În ziua aceea vor veni la tine de la Asiria și cetățile Egiptului și de la Mazor până la Râu și de la mare până la mare, și de la munte până la munte. 13 Totuși țara va fi pustiită, din vina locuitorilor ei, pentru rodul faptelor lor . 14 Paște cu toiagul tău poporul tău, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădure în mijlocul Carmelului: să pască în Basan și Galaad ca în zilele din vechime. 15 Ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului, îi voi arăta lucruri minunate. 16 Neamurile vor vedea și se vor rușina cu toată puterea lor. Vor pune mâna la gură și urechile lor vor fi surzi. 17 Vor linge țărâna ca șarpele; ca târâtoarele pământului vor ieși tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Domnul Dumnezeul nostru și se vor teme de tine. 18 Cine este Dumnezeu asemenea ție, care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii sale? El nu‐și ține mânia în veac, căci îi place îndurare. 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca in picioare nelegiuirile noastre: și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării. 20 Vei împlini lui Iacov adevărul, și lui Avraam îndurarea, pe care ai jurat‐o părinților noștri din zilele din vechime.