Despre divorț
(Mt. 19:1-9)1 Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.
2 Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.
3 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ Ce v-a poruncit Moise?
4 Ei au zis:
‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea.
5 Dar Isus le-a zis:
‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, 6 însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“ . 7 „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8 iar cei doi vor fi un singur trup“ . Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!
10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12 Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“.
Isus și copilașii
(Mt. 19:13-15Lc. 18:15-17)13 I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14 Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. 16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Isus și tânărul bogat
(Mt. 19:16-30Lc. 18:18-30)17 Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat:
‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?
18 Isus i-a zis:
‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 19 Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni “, „Să-ți respecți tatăl și mama“.
20 El I-a spus:
‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.
21 Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis:
‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!
22 Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23 Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!
24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.
Isus le-a zis iarăși:
‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
26 Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora:
‒ Atunci cine poate fi mântuit?
27 Uitându-Se la ei, Isus a zis:
‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
28 Petru a început să-I zică:
‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.
29 Isus a răspuns:
‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30 și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 20:17-19Lc. 18:31-34)32 Ei erau pe drum și mergeau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33 „Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, 34 care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“.
Cererea fiilor lui Zebedei
(Mt. 20:20-28Lc. 22:24-27)35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis:
‒ Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice-Ți vom cere.
36 El i-a întrebat:
‒ Ce doriți să fac pentru voi?
37 Ei I-au zis:
‒ Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în gloria Ta.
38 Isus le-a zis:
‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?
39 Ei I-au zis:
‒ Putem!
Isus le-a zis:
‒ Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.
41 Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42 Atunci Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei considerați domnitori ai națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.
Vindecarea orbului Bartimeu
(Mt. 20:29-34Lc. 18:35-43)46 Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni , un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.
47 Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:
‒ Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!
48 Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:
‒ Fiul lui David, ai milă de mine!
49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“. Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“. 50 El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.
51 Atunci Isus, răspunzându-i, a întrebat:
‒ Ce dorești să fac pentru tine?
Orbul I-a zis:
‒ Rabuni, aș vrea să-mi revină vederea!
52 Isus i-a zis:
‒ Du-te! Credința ta te-a vindecat.
Imediat i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.
Desfacerea căsătoriei
1 Și sculându‐se de acolo, vine în hotarul Iudeei și pe dincolo de Iordan și iarăși se strâng gloate la el. Și după cum obișnuia, iarăși îi învăța. 2 Și fariseii s‐au apropiat de el și ca să‐l ispitească îl întrebau: Se cade bărbatului să‐și lase nevasta? 3 Iar el a răspuns și le‐a zis: Ce v‐a poruncit Moise? 4 Iar ei au zis: Moise a dat voie să‐i scrie o carte de despărțire și s‐o lase. 5 Și Isus le‐a zis: Pentru învârtoșirea inimii voastre v‐a scris el această poruncă, 6 dar de la începutul zidirii i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă‐sa. 8 Și cei doi vor fi o singură carne, încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9 Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 10 Și în casă ucenicii iarăși l‐au întrebat despre aceasta. 11 Și el le zice: Oricine își va lăsa nevasta și se va însura cu alta, preacurvește față de ea. 12 Și dacă ea își va lăsa bărbatul și se va mărita cu altul, preacurvește.
Copilașii
13 Și aduceau la el copilași ca să‐i atingă, iar ucenicii îi certau. 14 Și când a văzut Isus, s‐a mâhnit adânc și le‐a zis: Lăsați copilașii să vină la mine, nu‐i opriți: Căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. 15 Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea. 16 Și i‐a luat în brațe și i‐a binecuvântat, punându‐și mâinile peste ei.
Tânărul bogat
17 Și pe când ieșea el pe cale, a alergat unul la el și a îngenuncheat înaintea lui și l‐a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18 Iar Isus i‐a zis: Ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât numai unul: Dumnezeu. 19 Știi poruncile: Nu omorî, nu preacurvi , nu fura, nu mărturisi mincinos, nu nedreptăți, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20 Iar el i‐a zis: Învățătorule, toate acestea le‐am păzit din tinereța mea. 21 Și Isus, uitându‐se la el, l‐a iubit și i‐a zis: Una îți lipsește: Du‐te, vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în cer: și vino urmează‐mă. 22 Iar el s‐a mâhnit de cuvânt și a plecat întristat, căci avea avuții multe. 23 Și Isus s‐a uitat împrejur și zice ucenicilor săi: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 24 Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele lui. Dar Isus răspunde iarăși și le zice: Copii, cât de greu este să intre în Împărăția lui Dumnezeu cei ce se încred în avuții! 25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar ei s‐au înfiorat peste măsură zicând către ei înșiși: Și cine poate fi mântuit? 27 Isus, uitându‐se la ei, zice: La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; căci toate sunt cu putință la Dumnezeu.
Moștenirea vieții veșnice
28 Și Petru a început să‐i zică: Iată noi am lăsat toate și te‐am urmat. 29 Isus a zis: Adevărat vă spun nu este nimeni care a lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau țarini pentru mine și pentru Evanghelie, 30 care nu va lua însutit acum, in vremea aceasta, case și frați și surori și mame și copii și țarini, cu prigoniri; și în veacul viitor, viață veșnică. 31 Dar mulți dintâi vor fi în urmă, și cei din urmă vor fi întâi.
Isus vestește moartea și învierea sa
32 Și erau pe cale suindu‐se la Ierusalim. Și Isus mergea înaintea lor și erau uimiți, iar cei ce urmau se temeau. Și a luat la sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple, 33 zicând : Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte și‐l vor da în mâna Neamurilor 34 și‐l vor batjocuri și‐l vor scuipa și‐l vor biciui și‐l vor omorî, dar după trei zile va învia.
Cererea fiilor lui Zebedei
35 Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, vin la el zicându‐i: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce‐ți vom cere. 36 Iar el le‐a zis: Ce voiți să vă fac? 37 Iar ei i‐au zis: Dă‐ne să ședem unul la dreapta ta și altul la stânga ta în slava ta. 38 Dar Isus le‐a zis: Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care‐l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care mă botez eu? 39 Și ei i‐au zis: Putem. Iar Isus le‐a zis: Paharul pe care‐l beau eu îl veți bea și cu botezul cu care mă botez eu veți fi botezați. 40 Dar a ședea la dreapta mea sau la stânga mea nu este al meu a da, ci se va da celor pentru care s‐a pregătit. 41 Și când au auzit cei zece, au început să se mânie mult pe Iacov și pe Ioan. 42 Și Isus, chemându‐i la sine, le zice: Știți că cei ce sunt socotiți că stăpânesc peste Neamuri, domnesc peste ele și cei mari ai lor întrebuințează puterea asupra lor. 43 Dar între voi nu este așa, ci care ar voi să fie mare între voi, va fi slujitorul vostru, 44 și care ar voi să fie întâi între voi, va fi robul tuturor. 45 Căci în adevăr Fiul omului n‐a venit ca să i se slujească, ci ca să slujească și să‐și dea sufletul preț de răscumpărare pentru mulți.
Orbul Bartimeu
46 Și ei vin la Ierihon. Și pe când pornea el de la Ierihon cu ucenicii lui și o gloată mare, fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb cerșetor, ședea lângă cale. 47 Și când a auzit că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: Fiu al lui David, Isuse, fie‐ți milă de mine. 48 Și mulți îl certau ca să tacă. Dar el striga mult mai tare: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 49 Și Isus a stat și a zis: Chemați‐l. Și ei cheamă pe orb zicându‐i: Îndrăznește, scoală, te cheamă. 50 Iar el, aruncându‐și la o parte veșmântul, a sărit în sus și a venit la Isus. 51 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Ce voiești să‐ți fac? Iar orbul i‐a zis: Rabuni, să‐mi capăt vederea. 52 Și Isus i‐a zis: Du‐te; credința ta te‐a scăpat. Și îndată și‐a căpătat vederea și l‐a urmat pe cale.