Pilda semănătorului
(Mt. 13:1-23Lc. 8:4-15)1 Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. Pentru că în jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni , Isus S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo , pe mare. Întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.
2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat-o. 5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc, 6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod. 8 Dar altele au căzut într-un pământ bun și au dat rod, înălțându-se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută“.
9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit să audă!“.
Isus explică pilda semănătorului
(Mt. 13:10-23Lc. 8:9-15)10 Când a fost singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11 Isus le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12 pentru ca,
«Să privească cu ochii, dar să nu vadă,
și să audă cu urechile, dar să nu înțeleagă,
ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“ .
13 Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt temporari. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei cad imediat. 18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută“.
Pilda candelei
(Lc. 8:16-18)21 El le-a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat? Nu este adusă ea ca să fie așezată pe un sfeșnicar? 22 Căci nu este nimic ascuns, decât ca să fie dezvăluit, și nimic tăinuit, decât ca să iasă la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit să audă!
24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25 Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are“.
Pilda cu sămânța care crește
26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde , apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29 Când rodul este copt, trece imediat secera prin el , pentru că a sosit secerișul“.
Pilda bobului de muștar
(Mt. 13:31-32Lc. 13:18-19)30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă s-o descriem? 31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32 dar, după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, astfel că păsările cerului își pot face cuibul la umbra lor“.
33 Și, prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.
Isus liniștește furtuna
(Mt. 8:18, Mt. 23-27Lc. 8:22-25)35 În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis:
‒ Să traversăm în partea cealaltă!
36 Și lăsând mulțimea, L-au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă . 38 Isus era în partea din spate a bărcii , dormind pe o pernă.
Ei L-au trezit și I-au spus:
‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?
39 Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării:
‒ Taci! Liniștește-te!
Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.
40 Apoi le-a zis:
‒ De ce sunteți fricoși? Tot n-aveți credință?
41 Ei s-au temut foarte tare și-și ziceau unii altora:
‒ Cine este Acesta, de-L ascultă până și vântul și marea?
Pilda semănătorului
1 Și a început iarăși să‐i învețe lângă mare. Și foarte multă gloată s‐a adunat la el încât el a intrat în corabie ca să șadă în mare și toată gloata era lângă mare pe pământ. 2 Și‐i învăța multe în pilde și în învățătura sa le zicea: 3 Ascultați. Iată, a ieșit semănătorul să semene. 4 Și a fost așa : Când semăna, una a căzut lângă cale și au venit păsările și au mâncat‐o. 5 Și alta a căzut pe loc stâncos, unde n‐avea pământ mult și îndată a răsărit, pentru că n‐avea adâncime de pământ. 6 Și când a răsărit soarele, a fost arsă de arșiță și, pentru că n‐avea rădăcină, s‐a uscat. 7 Și alta a căzut între spini și spinii au crescut și au înecat‐o, și n‐a dat rod. 8 Și altele au căzut pe pământul cel bun și au dat rod înălțându‐se și crescând și au adus: una treizeci și alta șaizeci și alta o sută. 9 Și a zis: Cine are urechi de auzit, să audă. 10 Și când a fost singur, cei ce erau pe lângă el, împreună cu cei doisprezece, l‐au întrebat despre pilde. 11 Și le‐a zis: Vouă vă este dată taina Împărăției lui Dumnezeu, iar pentru cei de afară toate se fac în pilde, 12 ca văzând să vadă și să nu zărească și auzind să audă și să nu priceapă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele. 13 Și le zice: Nu știți pilda aceasta? Și cum veți cunoaște toate pildele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Iar aceștia sunt cei de lângă cale unde se seamănă cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul cel semănat în ei. 16 Și aceștia de asemenea sunt cei semănați pe loc stâncos care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie. 17 Și n‐au rădăcină în sine, ci sunt până la o vreme; apoi când se face o strâmtorare sau prigonire pentru cuvânt, îndată se poticnesc. 18 Și alții sunt cei semănați între spini; aceștia sunt cei ce au auzit cuvântul, 19 și grijile veacului și amăgirea avuției și poftele de altele intrând îneacă cuvântul și se face neroditor. 20 Și cei ce sunt semănați pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul și‐l primesc și fac rod: unul treizeci și unul șaizeci și unul o sută.
Lumina
21 Și le‐a zis: Nu cumva este adusă candela ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22 Căci nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe față, nici n‐a fost ceva ascuns decât ca să vină la arătare. 23 Dacă cineva are urechi de auzit să audă. 24 Și le‐a zis: Luați seama ce auziți. Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va da mai mult. 25 Căci cine are i se va da și cine n‐are, i se va lua și ce are.
Pilda cu sămânța
26 Și a zis: Așa este Împărăția lui Dumnezeu, cum aruncă un om sămânța pe pământ, 27 și doarme și se scoală noaptea și ziua și sămânța răsare și crește, el însuși nu știe cum. 28 Pământul aduce rod de la sine, mai întâi firul verde, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. 29 Iar când rodul este copt, îndată trimite secerea, căci a sosit secerișul.
Pilda grăuntelui de muștar
30 Și a zis: Cum să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau în ce pildă s‐o punem? 31 Este ca un grăunte de muștar care, când se seamănă pe pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ. 32 Dar când s‐a semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și face ramuri mari încât păsările cerului pot locui sub umbra lui. 33 Și le vorbea cuvântul în multe pilde de felul acesta, după cum puteau să audă. 34 Și fără pildă nu le vorbea; dar la o parte lămurea toate ucenicilor săi.
Potolirea furtunii
35 Și în ziua aceea făcându‐se seară, le zice: Să trecem dincolo. 36 Și lăsând ei gloata, îl iau cu ei cum era în corabie: și erau alte corăbii cu el. 37 Și se face o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât acum era să se umple corabia. 38 Și el era în partea din urmă a corăbiei dormind pe căpătâi; și‐l deșteaptă și‐i zic: Învățătorule, nu‐ți este grijă că pierim? 39 Și s‐a sculat și a certat vântul și a zis mării: Taci, fii liniștită. Și vântul s‐a potolit și s‐a făcut o liniște mare. 40 Și le‐a zis: Pentru ce sunteți așa fricoși? Cum n‐aveți credință? 41 Și s‐au temut cu temere mare și ziceau între ei: Cine este dar acesta că și vântul și marea ascultă de el?