Isus vindecă un om demonizat
(Mt. 8:28-34Lc. 8:26-37)1 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gherasenilor. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâmpinat imediat un om care ieșea din morminte și avea în el un duh necurat. 3 El își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Fusese de multe ori legat cu lanțuri și cu cătușe, dar rupsese lanțurile și sfărâmase cătușele și nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea și toată ziua era prin morminte sau prin munți, urlând și tăindu-se cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare, zicând:
‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te pun să juri pe Dumnezeu, să nu mă chinui!
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din acest om!“.
9 Isus l-a întrebat:
‒ Care-ți este numele?
El I-a zis:
‒ Numele meu este „Legiune“, pentru că suntem mulți.
10 Și Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din regiunea aceea .
11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
12 Duhurile necurate L-au rugat, zicând:
‒ Trimite-ne în porcii aceia , ca să intrăm în ei!
13 Și El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci , s-a repezit pe râpă în jos, în mare; și s-au înecat în mare.
14 Păzitorii lor au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. Și aceștia au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese demonizat (care avusese în el „Legiunea“), stând jos, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat, cu cel ce fusese demonizat și cu porcii, le-au istorisit totul . 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din teritoriul lor.
18 În timp ce Isus Se urca în barcă, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și istorisește-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine!“. 20 El a plecat și a început să proclame prin Decapolis cât de mult făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.
Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe
(Mt. 9:18-26Lc. 8:40-56)21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca de cealaltă parte, s-a adunat la El o mare mulțime de oameni . Și El stătea lângă mare. 22 A venit la El unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, a căzut la picioarele Lui 23 și L-a rugat insistent, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Vino și pune-Ți mâinile peste ea ca să fie vindecată și să trăiască!“. 24 Isus a plecat împreună cu el.
O mare mulțime de oameni Îl urma și se îmbulzea în jurul Lui. 25 Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie. 26 Ea suferise multe din partea multor doctori și cheltuise tot ce avusese fără vreun folos, ba dimpotrivă, se îmbolnăvise mai rău. 27 Auzind despre Isus, a venit în mulțime pe la spate și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, voi fi vindecată!“. 29 Imediat izvorul sângelui ei a secat și ea a simțit în trup că fusese vindecată de boala ei .
30 Isus Și-a dat seama imediat că din El ieșise o putere și, întorcându-Se spre mulțime, a întrebat:
‒ Cine s-a atins de hainele Mele?
31 Ucenicii I-au zis:
‒ Vezi că mulțimea se înghesuie în jurul Tău, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“.
32 El însă Se uita de jur-împrejur ca s-o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, știind ce i se întâmplase, a venit înfricoșată și tremurând și a căzut înaintea Lui, spunându-I tot adevărul. 34 Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace și fii vindecată de boala ta!“.
35 În timp ce El încă vorbea, au venit câțiva din casa conducătorului sinagogii și au zis:
‒ Fata ta a murit. De ce-L mai deranjezi pe Învățător?
36 Dar Isus, ignorând cuvintele lor , i-a zis conducătorului sinagogii:
‒ Nu te teme! Crede doar!
37 N-a dat voie nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Când au ajuns ei la casa conducătorului sinagogii, Isus a văzut acolo tulburare și pe cei ce plângeau și boceau mult. 39 El a intrat și le-a zis: „De ce sunteți tulburați și plângeți? Copilul n-a murit, ci doarme!“. 40 Ei însă râdeau de El.
Isus i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl copilului, pe mama acestuia și pe cei ce erau cu El și a intrat acolo unde era copilul. 41 A apucat copilul de mână și i-a zis: „Talita kum!“, care tradus înseamnă: „Fetițo, ție îți zic, scoală-te!“. 42 Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. Ea era în vârstă de doisprezece ani. Ei au înmărmurit de uimire. 43 Isus le-a poruncit de mai multe ori să nu știe nimeni despre aceasta și a spus să i se dea fetiței să mănânce.
Vindecarea unui îndrăcit
1 Și au venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor. 2 Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat, 3 care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț. 4 Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească. 5 Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre. 6 Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat. 7 Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci. 8 Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat. 9 Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți. 10 Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut. 11 Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând. 12 Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei. 13 Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare. 14 Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat. 15 Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut. 16 Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci. 17 Și au început să‐l roage să plece din hotarele lor. 18 Și pe când intra el în corabie, cel ce fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el. 19 Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. 20 Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.
Învierea fiicei lui lair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 Și când a trecut Isus în corabie iarăși dincolo, s‐a adunat multă gloată la el și era lângă mare. 22 Și vine unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair. Și văzându‐l, cade la picioarele lui, 23 și‐l roagă mult zicând: Fetița mea este pe moarte, te rog , să vii să pui mâinile peste ea ca să fie scăpată și să trăiască. 24 Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea. 25 Și o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26 și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău, 27 când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul. 28 Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată. 29 Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană. 30 Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putere ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele? 31 Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins? 32 Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul. 34 Iar el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta. 35 Pe când vorbea el încă , vin unii de la mai marele sinagogei zicând: Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul? 36 Iar Isus, neluând în seamă cuvântul vorbit, zice mai marelui sinagogei: Nu te teme, crede numai. 37 Și n‐a lăsat pe nimeni să‐l urmeze, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 38 Și vin la casa mai marelui sinagogei și vede zarvă și pe cei ce plângeau și se văitau mult. 39 Și când a intrat, le zice: Pentru ce faceți zarvă și plângeți? Copila n‐a murit, ci doarme . 40 Și ei îl luau în râs. Și dând afară pe toți, ia cu sine pe tatăl copilei și pe mama și pe cei împreună cu el, și intră unde era copila. 41 Și apucând mâna copilei, îi zice: Talita cumi, adică tălmăcit: Fetițo, îți zic, scoală‐te. 42 Și îndată fetița s‐a sculat și a umblat, căci era de doisprezece ani. Și s‐au uimit îndată cu mare uimire. 43 Și le‐a poruncit mult ca nimeni să nu știe aceasta. Și a zis să i se dea să mănânce.