Isus hrănește peste patru mii de oameni
(Mt. 15:32-39)
1 În zilele acelea s-a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce.
Isus i-a chemat pe ucenici și le-a zis:
2 ‒ Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce, 3 iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.
4 Ucenicii Lui I-au răspuns:
‒ De unde ar putea lua cineva pâini aici, în deșert, ca să-i sature pe acești oameni ?
5 Isus i-a întrebat:
‒ Câte pâini aveți?
Ei au zis:
‒ Șapte.
6 Isus a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva peștișori. El i-a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8 Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9 Erau în jur de patru mii de bărbați . După ce i-a lăsat să plece, 10 Isus S-a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S-a dus în părțile Dalmanutei.
Fariseii cer un semn
(Mt. 16:1-4)
11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus , căutând de la El un semn din cer, ca să-L pună la încercare. 12 Însă Isus , oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn“. 13 Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și S-a dus de cealaltă parte a mării .
Drojdia fariseilor și a lui Irod
(Mt. 16:5-12)
14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine.
15 Isus le-a poruncit, zicând:
‒ Aveți grijă, feriți-vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!
16 Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.
17 Cunoscând aceasta, Isus le-a zis:
‒ De ce vorbiți între voi că n-aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți? Nu vă mai aduceți aminte, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni , câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I-au zis:
‒ Douăsprezece.
20 ‒ Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați , câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?
Ei I-au zis:
‒ Șapte.
21 Atunci El le-a zis:
‒ Tot nu înțelegeți?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22 Când au ajuns în Betsaida, I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat.
A pus scuipat pe ochii acestuia, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat:
‒ Vezi ceva?
24 Omul s-a uitat și a zis:
‒ Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.
25 Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i-a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.
26 Isus l-a trimis acasă, zicând:
‒ Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mt. 16:13-16, Mt. 20Lc. 9:18-21)
27 Isus S-a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip.
Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le:
‒ Cine zic oamenii că sunt Eu?
28 Ei I-au răspuns, zicând:
‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.
29 El i-a întrebat:
‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, I-a zis:
‒ Tu ești Cristosul!
30 Atunci Isus le-a atras atenția să nu spună nimănui despre El.
Isus își prevestește moartea și învierea
(Mt. 16:21-23Lc. 9:22)
31 Apoi a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte și a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, S-a uitat la ucenicii Săi și l-a mustrat pe Petru, zicând:
‒ Pleacă! Înapoia Mea, Satan, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.
Prețul uceniciei
(Mt. 16:24-28Lc. 9:23-27)
34 Apoi i-a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36 Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Căci, de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinții îngeri“.
A doua înmulțire a pâinilor
1 În zilele acelea când iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice: 2 Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce. 3 Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe. 4 Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie? 5 Și i‐a întrebat : Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte. 6 Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei. 7 Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântat , a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor. 8 Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe. 9 Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.
Aluatul fariseilor
10 Și a intrat îndată în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Și fariseii au ieșit și au început a se prici cu el cerând de la el un semn din cer, ca să‐l ispitească. 12 Și suspinând adânc în duhul său, zice: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun: Neamului acestuia nu i se va da un semn. 13 Și i‐a lăsat și a intrat iarăși în corabie și a plecat dincolo. 14 Și ei au uitat să ia pâini și n‐aveau decât o pâine cu ei în corabie. 15 Și le‐a poruncit zicând: Luați aminte, feriți‐vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 16 Și se gândeau unii către alții zicând: N‐avem pâini . 17 Și Isus știind, le zice: Ce vă gândiți că n‐aveți pâini? Nu pricepeți nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Având ochi nu vedeți și având urechi n‐auziți? Și nu vă aduceți aminte, 19 când am frânt cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat? Ei îi zic: Douăsprezece. 20 Și când am frânt cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe umplute cu fărâmituri ați luat? Și ei zic: Șapte. 21 Și le‐a zis: Nu înțelegeți încă?
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Și vin la Betsaida. Și‐i aduc pe un orb și‐l roagă să‐l atingă. 23 Și a luat de mână pe orb și l‐a scos afară din sat; și după ce a scuipat în ochii lui și a pus mâinile pe el, l‐a întrebat: Zărești ceva? 24 Și el s‐a uitat în sus și a zis: Zăresc oameni, căci îi văd ca niște copaci umblând. 25 Apoi iarăși i‐a pus Isus mâinile pe ochi și a văzut bine și a fost adus la starea de mai înainte și vedea toate în depărtare lămurit. 26 Și l‐a trimis la casa lui zicând: Nu intra în sat și nu spune cuiva în sat.
Mărturisirea lui Petru
27 Și Isus a ieșit, și ucenicii săi, în satele Cezareei lui Filip. Și pe cale a întrebat pe ucenicii săi zicându‐le: Cine zic oamenii că sunt eu? 28 Iar ei i‐au spus zicând: Ioan Botezătorul. Și alții: Ilie. Iar alții: Unul din proroci. 29 Și el i‐a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru răspunde și‐i zice: Tu ești Hristosul. 30 Și le‐a poruncit să nu spună nimănui aceasta despre el.
Isus vestește patimile și moartea sa
31 Și a început să‐i învețe că trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și de cărturari și să fie omorât și după trei zile să învieze. 32 Și vorbea cuvântul pe față. Și Petru l‐a luat la sine și a început să‐l certe. 33 Iar el, întorcându‐se și văzând pe ucenicii săi, a certat pe Petru și zice: Mergi înapoia mea, Satano, căci nu gândești cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor. 34 Și a chemat la sine gloata împreună cu ucenicii săi și le‐a zis: Oricine voiește să vie după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 35 Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, o va mântui. 36 Căci ce folosește ca omul să câștige lumea întreagă și să‐și piardă sufletul? 37 Căci ce ar da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Căci cine se va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.