1 Și le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere“.
Schimbarea la față
(Mt. 17:1-13Lc. 9:28-36)2 După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte, pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. 3 Hainele Lui au devenit strălucitoare, foarte albe, așa cum niciun înălbitor de pe pământ nu le-ar putea înălbi. 4 Și iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.
5 Petru I-a zis lui Isus „Rabbi, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. 6 Căci nu știa ce să zică, fiindcă erau îngroziți. 7 Un nor a venit și i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea : „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!“.
8 Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când va învia Fiul Omului dintre cei morți. 10 Ei au ținut pentru ei lucrul acesta și au discutat ce înseamnă învierea dintre cei morți.
11 Apoi L-au întrebat, zicând:
‒ De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
12 El le-a răspuns:
‒ Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a reașeza toate lucrurile. Totuși, cum de este scris despre Fiul Omului că El trebuie să sufere multe și să fie disprețuit? 13 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, așa cum este scris despre el.
Vindecarea unui băiat demonizat
(Mt. 17:14-19Lc. 9:37-42)14 Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau aprins cu ei. 15 Imediat ce întreaga mulțime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiți și au alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat:
‒ Despre ce discutați atât de aprins cu ei?
17 Un om din mulțime I-a răspuns:
‒ Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muțenie. 18 Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. El face spume la gură, scrâșnește din dinți și devine țeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au putut.
19 Isus , răspunzând, le-a zis:
‒ O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l la Mine!
20 Și ei l-au adus la El. Imediat ce L-a văzut pe Isus , duhul l-a aruncat pe băiat în spasme. Acesta a căzut la pământ și se rostogolea, făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl acestuia:
‒ De cât timp i se întâmplă așa?
El I-a răspuns:
‒ Din copilărie. 22 Și de multe ori îl aruncă în foc și în ape, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne!
23 Isus i-a zis:
‒ „Dacă poți…“? Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!
24 Imediat tatăl băiatului a strigat, zicând:
‒ Cred! Ajută necredinței mele!
25 Când a văzut Isus că mulțimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, ție îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!“. 26 Duhul a strigat și apoi a ieșit, aruncându-l pe băiat în convulsii puternice. Băiatul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau că a murit. 27 Isus însă l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare .
28 Când a intrat El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte:
‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?
29 El le-a zis:
‒ Acest fel de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 17:22-23Lc. 9:43-45)30 Au plecat de acolo și au trecut prin Galileea. Isus nu voia să știe nimeni lucrul acesta , 31 pentru că îi învăța pe ucenici și le zicea: „Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia“. 32 Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.
Cine este cel mai mare?
(Mt. 18:1-5Lc. 9:46-48)33 Apoi au ajuns în Capernaum.
În timp ce Se afla în casă, Isus i-a întrebat:
‒ Despre ce ați discutat pe drum?
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră unii cu alții cu privire la cine este cel mai mare.
35 Isus S-a așezat, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis:
‒ Dacă vrea cineva să fie primul, va fi ultimul dintre toți și slujitorul tuturor.
36 Isus a luat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor și, luându-l în brațe, le-a zis:
37 ‒ Oricine primește, în Numele Meu, pe unul dintre astfel de copilași, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine nu Mă primește, de fapt , pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.
De partea lui Isus
(Mt. 10:42Lc. 9:49-50)38 Ioan I-a zis:
‒ Învățătorule, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urma.
39 Dar Isus a zis:
‒ Nu-l opriți, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu și care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea . 40 Cel care nu este împotriva noastră este de partea noastră. 41 Căci oricine vă dă un pahar cu apă în Numele Meu , pentru că sunteți ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.
Cauze de păcătuire
(Mt. 18:8-9Lc. 17:1-2)42 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară și ar fi aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod, decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44 unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață olog, decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, 46 unde viermele lor nu moare, iar focul nu se stinge. 47 Dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheenă,
48 unde „viermele lor nu moare,
iar focul nu se stinge“.
49 Căci orice om va fi sărat cu foc și orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună, dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce o veți face din nou sărată? Aveți deci sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții!
1 Și le‐a zis: Adevărat vă spun că sunt unii aici din cei de față care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venită în putere.
Schimbarea la față
2 Și după șase zile, Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și‐i duce într‐un munte înalt singuri la o parte. Și s‐a schimbat la față înaintea lor, 3 și veșmintele lui s‐au făcut strălucitoare, foarte albe , cum nu poate înălbi un înălbitor pe pământ astfel. 4 Și Ilie li s‐a arătat împreună cu Moise și vorbeau împreună cu Isus. 5 Și Petru răspunde și zice lui Isus: Rabi, este bine ca să fim aici și să facem trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una. 6 Căci nu știa ce să răspundă, căci erau plini de spaimă. 7 Și s‐a făcut un nor umbrindu‐i și a fost un glas din nor: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultați de el. 8 Și deodată când au privit împrejur, n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus singur cu ei. 9 Și pe când se pogorau din munte, le‐a poruncit să nu istorisească la nimeni cele ce au văzut decât când va fi înviat Fiul omului dintre cei morți. 10 Și ei au ținut cuvântul în sine cercetând împreună între ei ce este a învia dintre cei morți. 11 Și‐l întrebau zicând: Cărturarii zic că trebuie să vină întâi Ilie. 12 Iar el le‐a zis: Ilie da, vine întâi și întocmește iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să fie socotit drept nimic? 13 Dar eu vă zic că Ilie a și venit și au făcut cu el tot ce au voit, după cum este scris despre el.
Vindecarea unui îndrăcit
14 Și când au venit la ucenici, au văzut gloată multă împrejurul lor și niște cărturari pricindu‐se împreună cu el. 15 Și îndată toată gloata, când l‐a văzut, a rămas uimită și alergând spre el, îi urau de bine. 16 Și i‐a întrebat: Ce vă priciți cu ei? 17 Și unul din gloată i‐a răspuns : Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Și oriunde îl apucă îl rupe și face spumă și scrâșnește din dinți și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să‐l scoată afară, dar n‐au fost în stare. 19 Iar el le răspunde și zice: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐l la mine. 20 Și l‐au adus la el. Și când l‐a văzut , duhul îndată l‐a scuturat tare și copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă. 21 Și Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i‐a venit aceasta? Iar el a zis: Din copilărie. 22 Și de multe ori l‐a aruncat chiar în foc și în apă, ca să‐l piardă; dar dacă poți ceva, ajută‐ne, fie‐ți milă de noi. 23 Și Isus i‐a zis: Dacă poți! Toate sunt cu putință celui ce crede. 24 Îndată tatăl copilului a strigat și a zis: Cred, ajută necredinței mele. 25 Iar când a văzut Isus că aleargă gloata, a certat duhul necurat zicându‐i: Duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el. 26 Și strigând și zguduindu‐l mult, a ieșit afară. Și copilul a fost ca mort, încât mulți ziceau: A murit. 27 Dar Isus i‐a apucat mâna și l‐a ridicat și s‐a sculat. 28 Și când a intrat în casă, ucenicii lui l‐au întrebat la o parte: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară? 29 Și le‐a zis: Acest soi prin nimic nu poate ieși afară decât prin rugăciune și post.
Isus vestește moartea și învierea Sa
30 Și au ieșit de acolo și treceau prin Galileea și nu voia să știe cineva. 31 Căci învăța pe ucenicii săi și le zicea că Fiul omului se dă în mâinile oamenilor și‐l vor omorî și când va fi omorât, după trei zile va învia. 32 Dar ei nu înțelegeau graiul și se temeau să‐l întrebe.
Cine este cel mai mare?
33 Și au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale? 34 Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare. 35 Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunul să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor. 36 Și a luat un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis: 37 Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricine mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.
Pricinile de păcătuire
38 Ioan i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma. 39 Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căci nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine. 40 Căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi; 41 căci oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata. 42 Și cine va face să se poticnească pe unul din acești micuți care cred în mine, mai bine este pentru el dacă se pune împrejurul gâtului lui o piatră de moară învârtită de un măgar și este aruncat în mare. 43 Și dacă mâna ta te va face să te poticnești, tai‐o: este bine pentru tine să intri în viață ciung decât având cele două mâini să te duci în gheenă, în focul nestins, 44 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie‐l: este bine pentru tine să intri în viață șchiop decât având cele două picioare să fii aruncat în gheenă, în focul nestins, 46 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47 Și dacă ochil tău te face să te poticnești, dă‐l afară; este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului, 48 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49 Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice jertfă va fi sărată cu sare. 50 Sarea este bună ; dar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți drege? Aveți sare în voi înșivă și aveți pace unii cu alții.