Soarta cetății Ninive
1 Vai de cetatea vărsătoare de sânge,
plină de minciună,
plină de jaf
și care nu renunță la jaf.
2 Se aude pocnetul biciului
și uruitul roții,
galopul cailor
și huruitul carelor.
3 Călăreții se năpustesc,
săbiile scânteiază,
iar sulițele fulgeră.
Sunt o mulțime de morți,
grămezi de cadavre,
hoituri fără număr,
oameni care se împiedică de hoituri.
4 Și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei,
cea plăcută și grațioasă, stăpâna vrăjitoriilor,
care vindea națiuni prin desfrânările ei
și clanuri prin vrăjitoriile ei.
5 „Iată că sunt împotriva ta!“ zice Domnul Oștirilor.
„Îți voi ridica poalele în cap
și voi arăta națiunilor goliciunea ta,
iar regatelor – rușinea ta!
6 Voi arunca spurcăciuni peste tine,
te voi înjosi
și te voi face o priveliște pentru toți .
7 Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice:
«Ninive este pustiită! Cine o va plânge?».
Unde să-ți caut mângâietori?“.
8 Ești tu mai bună decât No-Amon,
cetatea care era așezată pe Nil,
înconjurată de ape,
a cărei fortăreață era marea
al cărei zid era apa?
9 Cuș și Egiptul erau puterea ei nemărginită,
iar Put și Libia îi erau ajutoare.
10 Și totuși, a fost exilată;
a trebuit să plece în captivitate.
Chiar și copiii ei au fost zdrobiți
la fiecare capăt de drum.
Au tras la sorți pentru liderii ei
și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri.
11 Și tu te vei îmbăta
și te vei ascunde!
Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12 Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini
plini cu cele dintâi roade;
dacă sunt scuturate,
ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13 Iată, cei din poporul tău
sunt ca niște femei în mijlocul tău!
Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi;
focul le-a distrus zăvoarele.
14 Scoate-ți apă pentru asediu!
Întărește-ți fortificațiile!
Calcă noroiul
și frământă lutul!
Pregătește cuptorul de cărămidă!
15 Acolo te va arde focul,
iar sabia te va tăia,
te va devora, ca o lăcustă!
Înmulțiți-vă ca lăcusta Ielek!
Înmulțiți-vă ca lăcusta Arbe!
16 Ți-ai înmulțit negustorii
mai mult decât stelele cerurilor.
Ei însă prădează ca lăcusta Ielek
și apoi zboară.
17 Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe,
iar scribii tăi ca un roi de lăcuste
care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă,
dar care, atunci când răsare soarele, zboară
și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18 Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei,
iar cei măreți ai tăi se odihnesc.
Poporul tău a fost împrăștiat pe munți
și nu este nimeni să-i adune.
19 Nu este alinare pentru rana ta,
iar lovitura-ți este fatală.
Toți cei ce aud vești despre tine,
bat din palme,
căci cine n-a fost afectat
de răutatea ta continuă?
Fărădelegile Ninivei și pedeapsa ei
1 Vai de cetatea de sânge, plină toată de minciună și asuprire! răpirea n‐o părăsește. 2 Pocnetul bicelor și vuietul uruitului roatelor și tropăitul cailor și hurduitul carelor!… 3 Călărețul care se aruncă și flacăra sabiei și fulgerul suliței și o mulțime de uciși și grămezi de trupuri moarte și trupuri fără sfârșit!… se împiedică de trupurile lor! 4 Din pricina mulțimii curviilor curvei atrăgătoare, fiermecătoarea care vinde neamurile prin curviile ei și familiile prin farmecele ei. 5 Iată eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor. Și‐ți voi ridica poalele peste fața ta și voi arăta neamurilor goliciunea ta și împărățiilor rușinea ta. 6 Și voi arunca murdărie urîcioasă asupra ta și te voi înjosi și te voi face de priveliște . 7 Și va fi așa : Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: S‐a pustiit Ninive! Cine o va boci? Unde să‐ți caut mângâietori? 8 Oare ești tu mai bună decât No‐Amon , care locuia pe râuri cu ape în jurul său; a cărei întăritură era marea și al cărei zid era marea? 9 Etiopia și Egiptul erau tăria sa și era fără sfârșit; Putul și libienii erau printre cei care te ajutau. 10 Totuși ea a fost dusă și s‐a dus în robie și pruncii săi au fost zdrumicați la colțurile tuturor ulițelor. S‐a aruncat sorțul peste fruntașii săi și toți cei mari ai săi au fost puși în lanțuri. 11 Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde și vei căuta un loc de scăpare dinaintea vrăjmașului. 12 Toate cetățuile tale sunt ca niște smochini cu roadele lor dintâi. Când îi scutură, ele cad în gura celui ce le mănâncă. 13 Iată, poporul tău în mijlocul tău este ca femeile. Porțile țării tale sunt deschise mari înaintea vrăjmașilor tăi, focul îți mistuie zăvoarele . 14 Scoate apă pentru împresurare, întărește‐ți întăririle , calcă pământul și frământă lutul, gătește cuptorul de cărămizi! 15 Acolo focul te va mistui; sabia te va stârpi; te va mistui ca forfecarul: înmulțește‐te ca forfecarul, înmulțește‐te ca lăcusta. 16 Ți‐ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerurilor: forfecarul se întinde și zboară. 17 Cei încununați ai tăi sunt ca lăcustele și căpitanii tăi ca o ceată de lăcuste, care tăbărăsc în desiș în răcoarea zilei; dar când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost. 18 Păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, cei măreți ai tăi sunt culcați acolo, poporul tău este împrăștiat pe munți și nu este cine să‐l strângă. 19 Nu este nicio ușurare pentru rana ta, lovitura ta este foarte rea. Toți câți vor auzi de tine vor bate din palme. Căci peste cine n‐a trecut răutatea ta necurmat?