Planuri de asasinat politic și denigrare morală
1 Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost înștiințați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem ușile la porți). 2 Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim într-unul dintre satele din Valea Ono!“. Aveau însă de gând să-mi facă rău. 3 Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“.
4 Au trimis același mesaj de patru ori și le-am răspuns la fel. 5 A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea scria:
„Se zvonește printre națiuni – iar Gheșem spune la fel – că tu și iudeii plănuiți să vă răsculați și de aceea reconstruiești zidul. Potrivit aceluiași zvon, tu plănuiești să fii regele lor 7 și chiar ai numit profeți să facă un anunț despre tine în Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!». Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“.
8 Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui. Tu le inventezi din inima ta“. 9 Ei toți voiau să ne facă să ne temem, zicând: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face“. Acum, te rog Dumnezeule: „întărește-mi brațele!“.
10 M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese în casă, și el mi-a zis:
‒ Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!
11 Eu i-am zis:
‒ Un om ca mine să fugă? Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața? Nu voi intra!
12 Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea pentru că fusese plătit de Tobia și de Sanbalat. 13 El fusese plătit pentru ca, făcându-mă să mă tem, să urmez sfatul lui și să păcătuiesc. Atunci, ei mi-ar fi distrus reputația ca să mă facă de rușine. 14 „Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă facă să mă tem!“
Finalizarea construcției zidului
15 Zidul a fost încheiat în a douăzeci și cincea zi a lunii elul, în cincizeci și două de zile. 16 Toți dușmanii noștri au auzit lucrul acesta și toate națiunile care erau în jurul nostru s-au temut, s-au smerit foarte mult și au recunoscut că lucrarea aceasta a fost făcută cu ajutorul Dumnezeului nostru.
17 În acele zile, scrisorile multora dintre nobilii lui Iuda erau trimise lui Tobia, iar scrisorile lui Tobia ajungeau la ei. 18 Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său, Iehohanan, era căsătorit cu fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Aceștia vorbeau despre faptele lui bune în prezența mea, după care îl înștiințau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă facă să mă tem.
Noi piedici
1 Și a fost așa : când au auzit Sanbalat și Tobia și Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri că eu zideam zidul și că nu mai rămăsese spărtură în el (deși în vremea aceea ușile încă nu le pusesem la porți), 2 Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, zicând: Vino să ne întâlnim împreună în satele din șesul Ono . Dar ei cugetau să‐mi facă rău. 3 Și le‐am trimis soli, zicând: Eu fac un lucru mare și nu pot să mă pogor. De ce să înceteze lucrul, lasându‐l și pogorându‐mă la voi? 4 Și au trimis la mine de patru ori în chipul acesta și le‐am răspuns în felul acesta. 5 Și Sanbalat a trimis la mine pe tânărul său, în chipul acesta, a cincea oară, cu o epistolă deschisă în mâna sa, 6 în care era scris: S‐a auzit între neamuri și Gașmu zice că tu și iudeii cugetați să vă răsculați, de aceea zidești zidul: și, după aceste vorbe, tu vei ajunge împăratul lor. 7 Și ai pus și proroci ca să strige cu privire la tine la Ierusalim, zicând: Este un împărat în Iuda! Și acum se va da de știre împăratului după cuvintele acestea; vino deci acum să ne sfătuim împreună. 8 Și am trimis la el zicând: Nu este niciunul din lucrurile pe care le spui, ci le născocești din inima ta. 9 Căci toți voiau să ne înspăimânte zicând: Le vor slăbi mâinile de la lucru și nu se va face. Și acum, Dumnezeule , întărește‐mi mâinile! 10 Și am venit la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Și el a zis: Să ne întâlnim împreună în casa lui Dumnezeu înăuntrul Templului și să închidem ușile Templului, căci ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă. 11 Și am zis: Un om ca mine să fugă? Și cine fiind ca mine va intra în Templu și să trăiască? Nu voi intra! 12 Și am cunoscut și iată nu‐l trimisese Dumnezeu, căci el rostea prorocia aceasta împotriva mea: și Tobia și Sanbalat îl tocmiseră. 13 De aceea era tocmit ca să mă înspăimânte, și să fac așa și să păcătuesc și să aibă cu ce să‐mi scoată nume rău, ca să mă ocărască. 14 Adu‐ți aminte, Dumnezeul meu, de Tobia și Sanbalat după faptele lor și de prorocița Noadia și de ceilalți proroci care voiau să mă înspăimânte. 15 Și zidul s‐a sfârșit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16 Și a fost așa: când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile care erau în jurul nostru s‐au temut și au scăzut foarte mult în ochii lor: și au cunoscut că lucrul acesta era făcut de la Dumnezeul nostru. 17 Și în zilele acelea mai marii lui Iuda au trimis multe epistole lui Tobia și cele de la Tobia veneau la ei. 18 Căci erau mulți în Iuda legați cu el prin jurământ, căci era ginere al lui Șecania, fiul lui Arah, și Iohanan, fiul său, luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. 19 Ba încă vorbeau înaintea mea și de binefacerile lui și‐i spuneau cuvintele mele. Și Tobia trimitea epistole ca să mă înspăimânte.