Apă din stâncă
(Ex. 17:1-7)1 Toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în deșertul Țin în luna întâi. Și poporul s-a stabilit în Kadeș. Acolo a murit și a fost îngropată Miriam.
2 Când n-a mai fost apă pentru adunare, israeliții s-au strâns împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3 Poporul s-a certat cu Moise și a zis:
‒ Mai bine am fi murit când au murit semenii noștri înaintea Domnului! 4 De ce ați adus adunarea Domnului în deșertul acesta? Ca să murim aici, atât noi, cât și vitele noastre? 5 De ce ne-ați scos din Egipt să ne aduceți în acest loc rău? Nu este nici loc de semănat, nici smochin, nici viță, nici rodie și nu este nici apă de băut.
6 Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării către intrarea în Cortul Întâlnirii și s-au aruncat cu fața la pământ . Atunci li s-a arătat gloria Domnului. 7 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 8 „Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și Aaron, fratele tău. Vorbiți stâncii înaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Așa să scoți apă din stâncă pentru ei și să dai adunării și vitelor lor să bea“.
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, așa cum El îi poruncise.
10 Moise și Aaron au convocat adunarea în fața stâncii, iar Moise le-a zis:
‒ Ascultați, răzvrătiților! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi?
11 Atunci Moise și-a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul lui. A ieșit apă din belșug, astfel că au băut cu toții, atât adunarea, cât și vitele lor.
12 Dar Domnul le-a zis lui Moise și Aaron: „Pentru că nu ați crezut în Mine, ca să arătați sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, nu voi veți duce această adunare în țara pe care i-o dau“.
13 Acestea sunt apele de la Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul și prin care El Și-a arătat sfințenia.
Edom refuză tranzitarea teritoriului său de către fiii lui Israel
14 După aceea, Moise a trimis niște mesageri din Kadeș la regele Edomului:
‒ Așa vorbește fratele tău Israel: tu cunoști toate greutățile prin care am trecut, 15 cum strămoșii noștri s-au dus în Egipt și au locuit acolo multă vreme. Egiptenii ne-au asuprit, pe noi și pe părinții noștri. 16 Dar când am strigat către Domnul, El a auzit glasul nostru și a trimis un Înger Care ne-a scos din Egipt.Iată că suntem la Kadeș, o cetate de la marginea teritoriului tău. 17 Lasă-ne, te rugăm, să trecem prin țara ta. Nu vom trece prin vreun teren agricol sau prin vreo vie, și nu vom bea apă din vreo fântână. Vom merge pe Drumul Regelui, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta, până vom trece de teritoriul tău.18 Dar Edom i-a răspuns:
‒ Să nu treci pe la mine. Altfel, te voi întâmpina cu sabia.19 Fiii lui Israel i-au zis:
‒ Vom merge pe Drumul cel Mare, iar dacă eu și vitele mele vom bea din apele tale, îți voi da prețul cuvenit. Lasă-mă doar să trec pe jos, nimic altceva.20 Dar el le-a zis:
‒ Să nu treci!Și Edom a ieșit înaintea lor cu mulți oameni și cu mână tare. 21 Astfel, Edom nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul. Și Israel s-a întors de la acesta.
Moartea lui Aaron și învestirea în slujire a lui Elazar
22 Toată comunitatea fiilor lui Israel a pornit din Kadeș și a ajuns la muntele Hor.
23 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron la muntele Hor, la granița cu țara Edom, zicând: 24 „Aaron va fi adăugat la poporul său, căci el nu va intra în țara pe care o dau fiilor lui Israel, pentru că v-ați răzvrătit împotriva Cuvântului Meu la apele de la Meriba. 25 Ia-l pe Aaron și pe fiul său Elazar, și urcă-i pe muntele Hor. 26 Dezbracă-l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă-l cu ele pe fiul său Elazar, iar Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo“.
27 Moise a făcut așa cum i-a poruncit Domnul. Au urcat pe muntele Hor înaintea ochilor întregii adunări. 28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Elazar; Aaron a murit acolo, pe vârful muntelui, iar Moise și Elazar au coborât de pe munte. 29 Când adunarea a văzut că Aaron a murit, toată Casa lui Israel l-a jelit pe Aaron timp de treizeci de zile.
Apele Meriba. Pedepsirea lui Moise
1 Și copiii lui Israel, toată adunarea, au ajuns în pustia Țin, în luna întâi, și poporul a șezut la Cades. Și Maria a murit acolo și a fost înmormântată acolo. 2 Și nu era apă pentru adunare și s‐au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron. 3 Și poporul s‐a certat cu Moise și a vorbit zicând: O, de am fi murit când au murit frații noștri înaintea Domnului! 4 Și de ce ați adus obștea Domnului în pustia aceasta ca să murim aici noi și vitele noastre? 5 Și de ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc de semănat, sau de smochini, sau de vii, sau de rodii și nu este nici apă de băut. 6 Și Moise și Aaron au plecat dinaintea obștei la intrarea cortului întâlnirii și au căzut pe fețele lor și li s‐a arătat slava Domnului. 7 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 8 Ia toiagul și strânge adunarea, tu și Aaron, fratele tău, și vorbiți stâncii înaintea ochilor lor și ea își va da apele, și să le scoți apă din stâncă și să adapi adunarea și vitele lor. 9 Și Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise. 10 Și Moise și Aaron au adunat obștea înaintea stâncii și el le‐a zis: Ascultați , răzvrătiților: oare vă vom scoate noi apă din stânca aceasta? 11 Și Moise și‐a ridicat mâna și a lovit stânca cu toiagul său de două ori: și au ieșit ape multe și a băut adunarea și vitele lor. 12 Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu m‐ați crezut ca să mă sfințiți înaintea ochilor copiilor lui Israel, de aceea nu veți duce această adunare în țara pe care le‐am dat‐o. 13 Acestea sunt apele Meriba unde copiii lui Israel s‐au certat cu Domnul și el s‐a sfințit în ei.
Edomiții și israeliții
14 Și Moise a trimis soli de la Cades la împăratul Edomului: Așa zice fratele tău Israel: Cunoști tot necazul care a dat peste noi: 15 Cum părinții noștri s‐au pogorât în Egipt și am locuit acolo multe zile și egiptenii ne‐au necăjit pe noi și pe părinții noștri. 16 Și când am strigat către Domnul, el a auzit glasul nostru și a trimis un înger, și ne‐a scos din Egipt și iată suntem în Cades, cetate la marginea hotarului tău. 17 Lasă‐ne , te rog, să trecem prin țara ta; nu vom trece prin câmpuri sau prin vii, nici nu vom bea apă din fântâni, ci vom merge pe calea domnească; nu ne vom abate nici la dreapta nici la stânga până vom trece hotarul tău. 18 Și Edom i‐a zis: Să nu treci pe la mine ca să nu ies cu sabia împotriva ta. 19 Și copiii lui Israel i‐au zis: Ne vom sui pe calea bătută și dacă vom bea din apa ta, eu și vitele mele, atunci îți voi plăti prețul; lasă‐mă fără altceva să trec cu picioarele. 20 Și el a zis: Să nu treci! Și Edom a ieșit împotriva lui cu popor mult și cu mână tare. 21 Și Edom n‐a voit să lase pe Israel să treacă prin hotarul său și Israel s‐a abătut de la el.
Moartea lui Aaron
22 Și au pornit din Cades . Și copiii lui Israel, toată adunarea, au venit la muntele Hor. 23 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron în muntele Hor la hotarul țării Edomului zicând: 24 Aaron va fi adăugat la poporul său, căci nu va intra în țara pe care am dat‐o copiilor lui Israel, pentru că v‐ați răsculat împotriva poruncii mele la apele Meriba. 25 Ia pe Aaron și pe Eleazar, fiul său, și suie‐i pe muntele Hor. 26 Și desbracă pe Aaron de hainele lui, și îmbracă cu ele pe Eleazar, fiul său, și Aaron va fi adăugat la poporul său și va muri acolo. 27 Și Moise a făcut cum îi poruncise Domnul, și s‐au suit pe muntele Hor înaintea ochilor adunării întregi. 28 Și Moise a dezbrăcat pe Aaron de hainele sale și a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul său. Și Aaron a murit acolo în vârful muntelui, și Moise și Eleazar s‐au pogorât de pe munte. 29 Și toată adunarea a văzut că Aaron a murit și toată casa lui Israel a plâns pe Aaron treizeci de zile.