Distrugerea Aradului
1 Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i-a luat captivi pe unii dintre ei. 2 Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicire cetățile lor“. 3 Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor . Israel i-a dat spre nimicire, pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s-a pus numele Horma.
Șarpele de bronz
4 De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșie ca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă, și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“.
6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i-au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit. 7 Poporul a venit la Moise și i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi“. Moise s-a rugat pentru popor.
8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el va trăi“. 9 Și, astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe, dar privea spre șarpele din bronz, trăia.
Spre Moab
10 Fiii lui Israel au plecat și și-au așezat tabăra la Obot. 11 Au pornit din Obot și apoi și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în deșertul dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra în Valea Zered. 13 Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra dincolo de pârâul Arnon, care curge prin deșert, ieșind din teritoriul amoriților. Căci Arnonul este granița cu Moabul, granița dintre Moab și amoriți. 14 De aceea se spune în „Cartea Războaielor Domnului“ :
„…Waheb în Sufa și pârâurile;
Arnonul 15 și albiile pârâurilor
care se întind înspre așezarea Arului
și se reazemă de granița Moabului“.
16 De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă“.
17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână!
Cântați despre ea,
18 despre fântâna pe care au săpat-o prinții,
pe care au săpat-o nobilii poporului,
nobili cu sceptre și toiege!“ .
Apoi a plecat din deșert spre Matana, 19 din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20 și de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde , de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deșertul.
Înfrângerea lui Sihon și Og
(Deut. 2:24-37)21 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău“.
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat toți oamenii, a ieșit să lupte împotriva lui Israel în deșert și l-a atacat la Iahaț. 24 Însă Israel l-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la fiii lui Amon, căci granița fiilor lui Amon era puternică. 25 Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui. 26 Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Să fie reconstruit!
Să fie fortificată cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără a ieșit din cetatea lui Sihon.
Ea a ars Arul Moabului
și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș!
A făcut din fiii lui niște fugari
și le-a dat pe fetele lui în captivitate
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi i-am săgetat,
am distrus Heșbonul până la Dibon,
i-am devastat până la Nofah,
care se întinde până la Medeba“.
31 Astfel Israel a locuit în țara amoriților.
32 După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israeliții au cucerit satele din împrejurimi și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 33 Apoi s-au întors și au mers pe drumul spre Bașan. Og, regele Bașanului, le-a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.
34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara lui. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon“.
35 Astfel, ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.
Șarpele de aramă
1 Și cananitul, împăratul Aradului, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel venea pe calea Atarim și s‐a luptat împotriva lui Israel și a luat prinși pe unii dintre ei. 2 Și Israel a jurat o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da pe poporul acesta în totul în mâna mea, îi voi nimici cu totul cetățile. 3 Și Domnul a ascultat glasul lui Israel și i‐a dat pe Cananiți, și i‐au nimicit cu totul pe ei și cetățile lor. Și au pus numele locului Horma. 4 Și au plecat de la muntele Hor pe calea Mării Roșii, ca să ocolească țara Edomului; și sufletul poporului s‐a deznădăjduit pe cale. 5 Și poporul a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: Pentru ce ne‐ați făcut să ne suim din Egipt, ca să murim în pustia aceasta? Căci nu este pâine și nu este apă și ni s‐a scârbit sufletul de această pâine proastă. 6 Și Domnul a trimis șerpi înfocați între popor și au mușcat pe popor, și a murit mult popor din Israel. 7 Și poporul a venit la Moise și a zis: Noi am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă‐te Domnului să depărteze șerpii de la noi. Și Moise s‐a rugat pentru popor. 8 Și Domnul a zis lui Moise: Fă‐ți un șarpe înfocat și pune‐l pe o prăjină. Și va fi așa : oricine este mușcat și‐l va vedea, va trăi. 9 Și Moise a făcut un șarpe de aramă și l‐a pus pe o prăjină. Și a fost așa : dacă mușca vreun șarpe pe cineva și se uita la șarpele de aramă, trăia.
Călătoriile israeliților
10 Și copiii lui Israel au plecat și au tăbărât la Obot. 11 Și au plecat de la Obot și au tăbărât la Iie‐Abarim, în pustia care este în fața Moabului, spre soare‐răsare. 12 De acolo au plecat și au tăbărât în Valea Zered. 13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care este în pustia ce iese din hotarul amoriților. Căci Arnon este hotarul Moabului între Moab și amoriți. 14 De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: Vaheb în Sufa și pâraiele Arnonului, 15 și șivoiul pâraielor, care se pleacă spre locuința Arului și se reazemă pe hotarul Moabului, 16 și de aici la Beer. Aceasta este fântâna despre care a vorbit Domnul lui Moise: Strânge poporul și le voi da apă. 17 Atunci Israel a cântat cântarea aceasta: Țâșnește, fântână! Cântați‐i: 18 Fântâna pe care au săpat‐o mai marii, pe care au scobit‐o boierii poporului cu toiagul de domnie și cu toiegele lor. 19 Și din pustie au venit la Matana și de la Matana la Nahaliel și de la Nahaliel la Bamot. 20 Și de la Bamot la valea care este în câmpiile Moabului, la vărful muntelui Pisga, care privește spre fața pustiei .
Sihon și Og
21 Și Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, zicând: 22 Lasă‐mă să trec prin țara ta! Nu ne vom abate în câmpii sau în vii; nu vom bea apă din fântâni: vom merge pe calea domnească până vom trece hotarul tău. 23 Și Sihon n‐a lăsat pe Israel să treacă prin hotarul său, ci Sihon a strâns tot poporul său și a ieșit împotriva lui Israel în pustie, și a venit la Iahaț și s‐a luptat împotriva lui Israel. 24 Și Israel l‐a bătut cu ascuțișul sabiei și i‐a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la copiii lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era tare. 25 Și Israel a luat toate cetățile acelea și Israel a locuit în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele sale. 26 Căci Hesbon era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților, și el se bătuse împotriva împăratului de mai înainte al Moabului, și‐i luase din mână țara până la Arnon. 27 De aceea zic cei ce vorbese în pilde: Veniți la Hesbon, să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon. 28 Căci a ieșit un foc din Hesbon, o flacără din cetatea lui Sihon și a mistuit Arul Moabului , pe domnii înălțimilor Arnonului. 29 Vai de tine, Moab! Ești pierdut, popor al lui Chemoș . El a dat pe fiii săi fugari și pe fetele sale în robie lui Sihon, împăratul amoriților. 30 Noi am tras cu săgeți asupra lor; Hesbon este pierdut până la Dibon; și i‐am pustiit până la Nofah, care se întinde până la Medeba . 31 Și Israel a locuit în țara amoriților. 32 Și Moise a trimis să iscodească Iaezerui ; și au luat satele sale și au alungat pe amoriți care erau acolo. 33 Și s‐au întors și s‐au suit pe calea Basanului: și Og, împăratul Basanului, a ieșit împotriva lor, el și tot poporul său, la bătaie la Edrei . 34 Și Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el, căci l‐am dat în mâna ta, pe el și tot poporul său, și țara sa și să‐i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon. 35 Și l‐au bătut pe el și pe fiii săi și tot poporul său, de n‐au lăsat niciunul; și au pus stăpânire pe țara lui.