Alte proverbe ale lui Solomon
1 Și acestea sunt proverbe ale lui Solomon, pe care le-au copiat oamenii lui Ezechia, regele lui Iuda.
2 Este gloria lui Dumnezeu să învăluiască în mister lucrurile
și este gloria regelui să le cerceteze.
3 Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima regelui sunt de nepătruns.
4 Îndepărtează zgura din argint,
și va ieși material pentru argintar!
5 Îndepărtează-l pe cel rău dinaintea regelui,
și tronul lui va fi consolidat prin dreptate!
6 Nu te lăuda înaintea regelui
și nu cere un loc printre oamenii mari,
7 căci este mai bine să ți se spună: „Urcă aici!“,
decât să fii umilit înaintea ochilor unui nobil.
Ceea ce au văzut ochii tăi
8 să nu aduci în grabă la judecată!
Altfel, ce vei face la urmă,
când semenul tău te va face de rușine?
9 Apără-ți cauza împotriva semenului tău,
dar nu dezvălui secretul altuia,
10 ca nu cumva cel ce îl aude să te facă de rușine
și să ai o reputație pătată, care să nu se mai șteargă.
11 Un cuvânt spus la timpul potrivit
se aseamănă cu niște mere de aur într-un coșuleț de argint.
12 Ca un cercel de aur și ca un colier de aur pur,
așa este mustrarea înțeleaptă pentru o ureche ascultătoare.
13 Ca răcoarea zăpezii în timpul secerișului,
așa este un mesager credincios pentru cei ce-l trimit;
el înviorează sufletul stăpânilor lui.
14 Ca norii și ca vântul fără ploaie,
așa este omul care se laudă cu darurile pe care nu le-a dat.
15 Prin răbdare poate fi convins un conducător
și o vorbă blândă poate zdrobi oase.
16 Când găsești miere, mănâncă doar cât îți trebuie,
ca să nu te saturi de ea și s-o vomiți.
17 Pășește rar în casa semenului tău,
ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
18 Ca un ciomag, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită,
așa este omul care depune mărturie mincinoasă împotriva semenului său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior olog,
așa este încrederea în cel trădător în ziua necazului.
20 Ca unul care se dezbracă într-o zi rece
și ca oțetul turnat pe sodă,
așa este cel ce cântă cântări
unei inimi în nenorocire.
21 Dacă dușmanul tău este flămând,
dă-i să mănânce pâine,
iar dacă este însetat,
dă-i să bea apă.
22 Căci, făcând așa,
vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui,
iar Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de nord aduce ploaie
și limba defăimătoare aduce priviri mânioase.
24 Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș,
decât într-o casă alături de o soție cicălitoare!
25 Ca apa rece pentru sufletul obosit,
așa este vestea bună venită dintr-o țară îndepărtată.
26 Ca un izvor noroios și ca o fântână tulbure,
așa este cel drept care se clatină în fața celui rău.
27 Nu este bine să mănânci prea multă miere
și nici să-ți cauți propria glorie.
28 Ca o cetate spartă și fără ziduri,
așa este omul lipsit de stăpânire de sine.
Adevărata cinste plata înțelepciunii
1 Și acestea sunt proverbe de ale lui Solomon pe care le‐au adunat bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 2 Slava lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar slava împăraților este să cerceteze un lucru. 3 Cerurile în înălțime și pământul în adâncime și inima împăraților sunt de nepătruns. 4 Scoate zgura din argint și iese un vas pentru argintar; 5 scoate pe cel rău dinaintea împăratului și scaunul său de domnie se va întări în dreptate. 6 Nu te slăvi în fața împăratului și nu sta în locul celor mari; 7 căci mai bine este să ți se zică: Suie‐te mai sus! decât să fii pus mai jos în fața celui mai mare, pe care ți l‐au văzut ochii. 8 Nu ieși în grabă să te judeci, ca nu cumva să nu știi ce să faci la urmă când aproapele tău te‐a făcut de rușine. 9 Desbate pricina cu aproapele tău, dar nu descoperi taina altuia, 10 ca să nu te defaime cel ce‐o aude și numele tău cel rău să nu se depărteze. 11 Mere de aur în coșulețe de argint este cuvântul vorbit la vreme. 12 Cercel de aur și podoabă de aur ales este înțeleptul care mustră pentru urechea ascultătoare. 13 Ca frigul zăpezii în vremea secerișului este solul credincios pentru cei ce‐l trimit; căci răcorește sufletul domnilor săi. 14 Nori și vânt fără ploaie este bărbatul care se fălește cu un dar mincinos. 15 Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel ce cârmuiește și limba moale frânge osul. 16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât îți este destul, ca să nu te saturi prea mult de ea și s‐o verși. 17 Pune‐ți rar piciorul în casa aproapelui tău ca să nu se sature de tine și să te urască. 18 Cel ce vorbește mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este un ciocan și o sabie și o săgeată ascuțită. 19 Încrederea la vreme de strâmtorare într‐un necredincios este ca un dinte rupt și un picior ieșit din încheietură. 20 Cel ce cântă cântări unei inimi triste este ca cel ce se dezbracă de haină pe o zi rece și ca oțetul pe silitră. 21 Dacă este flămând cel ce te urăște, dă‐i să mănânce pâine și dacă este însetat dă‐i să bea apă: 22 căci vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui și Domnul îți va răsplăti. 23 Vântul de miazănoapte naște ploi repezi și limba clevetitoare face o față mânioasă. 24 Mai bine este a locui în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare. 25 O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat. 26 Dreptul care se clatină înaintea celui rău este ca o fântână tulbure și un izvor spurcat. 27 Nu este bine să mănânci multă miere, tot așa este dureros pentru oameni să‐și caute slava lor. 28 Cel ce nu‐și stăpânește duhul, este ca o cetate surpată și fără ziduri.