Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?
2 Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le-au conceput.
3 Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom și disprețuindu-L pe Domnul.
4 Cel rău, în înfumurarea lui, nu-L caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“.
5 Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el vorbește cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de-a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“.
7 Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8 El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9 Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să-l prindă pe cel sărac,
să-l prindă pe cel sărac și să-l atragă în lațul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și-a ascuns fața. În veac nu va vedea!“.
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ți mâna!
Nu-i uita pe cei săraci!
13 De ce-L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14 Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15 Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Națiunile vor pieri din țara Lui!
17 Tu, Doamne, asculți dorința celor nevoiași;
Tu le întărești inima, plecându-Ți urechea spre ei ,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
Rugăciune pentru răsturnarea celor răi
1 De ce, Doamne, stai departe? De ce te ascunzi în vremuri de strâmtorare?
2 Cel rău în mândria sa urmărește aprig pe cel sărac. Ei vor fi prinși în cursele pe care le‐au urzit!
3 Căci cel rău se fălește cu dorința sufletului său și binecuvântă pe cel lacom , el disprețuiește pe Domnul.
4 Cel rău în trufia feței lui zice : El nu cercetează. Toate gândurile lui sunt: Nu este Dumnezeu.
5 Căile lui izbândesc în orice vreme; judecățile tale sunt prea înalte ca să fie înaintea lui. Cât despre toți potrivnicii lui, el suflă împotriva lor.
6 El zice în inima sa: Nu voi fi clătinat: din neam în neam nu voi fi în nenorocire.
7 Gura lui este plină de blestem și de înșelăciune și de apăsare; sub limba lui este răutate și nelegiuire.
8 El șade în locuri de pândă prin sate, ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice. Ochii lui pândesc pe cel fără ajutor.
9 Stă la pândă în loc dosnic ca un leu în culcușul lui. Pândește ca să prindă pe cel sărac. Prinde pe cel sărac trăgându‐l în cursa sa.
10 Se tupilează, se pleacă și cei fără ajutor cad sub cele tari ale lui.
11 El zice în inima sa: Dumnezeu a dat; își ascunde fața, nu va vedea niciodată.
12 Scoală‐te, Doamne! Dumnezeule, ridică‐ți mâna! Nu uita pe cei săraci.
13 Pentru ce defaimă cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima sa: Tu nu vei cerceta.
14 Tu ai văzut, căci privești nenorocirea și necazul ca să le iei în mâna ta. Ție ți se încredințează cel fără ajutor: Tu ai fost ajutorul orfanului .
15 Sfărâmă brațul celui rău și cât pentru cel rău, cercetează răutatea lui până nu vei găsi niciuna.
16 Domnul este Împărat în veci de veci. Neamurile sunt pierdute din țara sa.
17 Doamne! Tu ai auzit dorința celor blânzi; tu le vei pregăti inima, tu vei face urechea ta să audă:
18 ca să faci judecată celui orfan și celui apăsat, ca să nu mai bage groază omul care este din pământ.