Psalmul 109
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3 Mă înconjoară cu niște cuvinte pline de ură
și se luptă cu mine fără motiv.
4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie,
dar eu mă rog.
5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și dragostea mea – cu ură.
6 Pune un om rău împotriva lui
și un acuzator să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să-i fie considerată un păcat.
8 Fie-i zilele puține,
iar slujba lui s-o ia altul!
9 Să-i rămână fiii orfani,
și soția lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerșind
și căutând printre ruine!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ce are,
și străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13 Fie ca urmașii lui să fie nimiciți,
iar în generația următoare să le fie șters numele!
14 Să rămână în amintire înaintea Domnului
nelegiuirea părinților lui
și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15 Să rămână întotdeauna înaintea Domnului,
iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu și-a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l-a persecutat pe sărac și pe nevoiaș,
și l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!
Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!
18 S-a îmbrăcat cu blestemul
așa cum se îmbracă cu propria haină.
I-a intrat în stomac, ca apa,
și în oase, ca uleiul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
și brâul cu care se înfășoară mereu!
20 Aceasta să fie răsplata dușmanilor mei din partea Domnului
și a celor ce mă vorbesc de rău!
21 Dar Tu, Stăpâne Doamne,
de dragul Numelui Tău, fă-Ți lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă-mă!
22 Căci sunt sărac și nevoiaș,
iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post,
iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de disprețul lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
În îndurarea Ta, salvează-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică și rămân de rușine, dar slujitorul Tău se va bucura.
29 Acuzatorii mei să se îmbrace cu dispreț
și să se acopere cu rușinea ca și cu o manta.
30 Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea,
Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș,
ca să-l scape de judecătorii sufletului său.
Cererea răzbunării împotriva potrivnicilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2 căci gura celui rău și gura vicleniei s‐au deschis împotriva mea. Au vorbit împotriva mea cu limba minciunii.
3 Și m‐au înconjurat cu cuvinte de ură și s‐au luptat împotriva mea fără cuvânt.
4 Pentru iubirea mea ei sunt potrivnicii mei, dar eu alerg la rugăciune.
5 Și ei mi‐au răsplătit rău pentru bine și cu ură pentru iubirea mea.
6 Pune peste el pe un om rău și un pârâș să stea la dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să iasă vinovat și rugăciunea lui să ajungă păcat!
8 Zilele lui să fie puține și slujba lui s‐o ia altul !
9 Copiii lui să fie orfani și nevasta lui văduvă!
10 Copiii săi să rătăcească și să cerșească și să‐și caute pâinea departe de locurile lor pustii.
11 Cămătarul să arunce cursa peste tot ce este al lui și străinii să‐i prade munca!
12 Să nu fie nimeni care să întindă îndurare asupra lui, nimeni să nu fie care să aibă milă de orfanii lui!
13 Să i se stârpească urmașii, să li se șteargă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților lui să fie pomenită înaintea Domnului și păcatul mamei sale să nu se șteargă!
15 Pururea să fie înaintea Domnului, ca să le stârpească pomenirea de pe pământ.
16 Fiindcă nu și‐a adus aminte să arate îndurare, ci a prigonit pe cel sărac și nevoiaș și pe cel cu inimă zdrobită , ca să‐l ucidă.
17 Și a iubit blestemul: să vină peste el! Și nu s‐a desfătat în binecuvântare: să fie departe de el!
18 Și s‐a îmbrăcat cu blestemul ca și cu un veșmânt: să intre în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemnul în oasele lui!
19 Să‐i fie ca o haină cu care se învelește și ca o cingătoare cu care se încinge necurmat!
20 Aceasta să fie plata potrivnicilor mei de la Domnul și a celor ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, lucrează pentru mine, Doamne Dumnezeule, pentru numele tău. Pentru că îndurarea ta este bună, scapă‐mă.
22 Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.
23 Mă trec ca o umbră ce se întinde. Sunt aruncat încoace și încolo ca lăcusta.
24 Genunchii mi‐au slăbit de post și carnea mea și‐a pierdut din grăsime.
25 Și am ajuns să fiu de ocara lor. Când mă văd, clatină din cap.
26 Ajută‐mă, Doamne Dumnezeul meu! Mântuiește‐mă, după îndurarea ta,
27 ca să cunoască ei că aceasta este mâna ta, că tu, Doamne, ai făcut‐o.
28 Să blesteme ei, dar tu binecuvântă; când se vor scula ei, să se rușineze și robul tău să se bucure.
29 Protivnicii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să se învelească în rușinea lor ca și cu o manta.
30 Eu voi mulțumi mult Domnului cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci a stat la dreapta celui nevoiaș ca să‐l mântuiască de cei ce‐i judecă sufletul.