Psalmul 127
O cântare de pelerinaj. A lui Solomon.
1 Dacă nu zidește Domnul o casă,
degeaba muncesc din greu cei ce o construiesc.
Dacă nu păzește Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzește.
2 Degeaba vă sculați devreme
și vă culcați târziu,
mâncând o pâine câștigată cu durere.
Preaiubitului Său, însă, El îi dă cu adevărat odihnă.
3 Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul,
rodul pântecului este o răsplată.
4 Ca săgețile în mâna unui viteaz,
așa sunt fiii din anii tinereții.
5 Ferice de bărbatul
care își umple tolba cu ei;
ei nu se vor rușina
când vor vorbi cu dușmanii la poartă.
Propășirea vine de la Domnul
O cântare a treptelor. A lui Solomon
1 De n‐ar zidi Domnul casa, în zadar s‐ar osteni cei ce o zidesc. De n‐ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar veghea păzitorul.
2 În zadar vă sculați de dimineață, vă culcați târziu, mâncați pâinea durerilor: așa dă el somn iubitului său.
3 Iată, copiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplătire.
4 Ca niște săgeți în mâna unui viteaz, așa sunt copiii din tinerețe.
5 Ferice de bărbatul care și‐a umplut tolba cu ele : nu se vor rușina când vor vorbi cu vrăjmașii lor în poartă.