Psalmul 35
Al lui David
1 Războiește-Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!
Luptă-Te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Ia scutul și pavăza
și ridică-Te, ca să-mi vii în ajutor!
3 Folosește-Ți sulița și lancea
împotriva celor ce mă urmăresc!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt scăparea ta!“.
4 Să fie rușinați și umiliți
cei ce încearcă să-mi ia viața!
Să dea înapoi, să fie făcuți de rușine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
și să-i alunge Îngerul Domnului!
6 Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,
iar Îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Căci, fără temei, mi-au întins un laț pe ascuns;
fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să fie prinși în lațul pe care mi l-au întins pe ascuns;
să cadă în el în timpul prăpădului!
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
se va veseli pentru că a fost eliberat.
10 Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l salveze pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“.
11 Niște martori violenți se ridică
și mă întreabă ceea ce nu știu.
12 Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău
și îmi pustiesc sufletul.
13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam în haine de jale
și îmi smeream sufletul prin post.
Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14 umblam ca pentru un prieten,
ca pentru un frate al meu.
Ca unul care-și bocește mama,
mă aplecam de întristare.
15 Dar, când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;
se adună împotriva mea fără să știu;
ei sfâșie și nu se opresc.
16 Ca niște bufoni batjocoritori
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
17 Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă-mi sufletul de pustiirile lor,
și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18 Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.
19 Să nu se bucure cei ce mă dușmănesc pe nedrept
și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20 Căci ei nu vorbesc de pace,
ci plănuiesc înșelătorii
împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21 Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noștri și-au văzut dorința împlinită !“.
22 Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!
Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!
23 Trezește-Te, scoală-Te pentru apărarea mea,
pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!
24 Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu-i lăsa să se bucure de necazul meu!
25 Să nu zică în inima lor: „Ha! Ni s-a împlinit dorința!“.
Să nu zică: „L-am înghițit!“.
26 Să fie făcuți de rușine și umiliți
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27 Să strige de bucurie și să se veselească
cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,
cei ce spun întotdeauna:
„Mărit să fie Domnul
Care dorește pacea slujitorului Său!“.
28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,
și lauda Ta toată ziua!
Rugăciune spre a scăpa de vrăjmași îndârjiți
Un psalm al lui David
1 Ceartă‐te , Doamne, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă‐te cu cei ce se luptă cu mine.
2 Ia pavăza și scutul și scoală‐te în ajutorul meu.
3 Întinde sulița și închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
4 Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să fie dați înapoi și făcuți de rușine cei ce plănuiesc vătămarea mea.
5 Să fie ca pleava înaintea vântului și îngerul Domnului să‐i urmărească.
6 Calea lor să fie întuneric și locuri lunecoase și să‐i gonească îngerul Domnului.
7 Căci fără cuvânt și‐au pregătit în taină lațul pentru mine, fără cuvânt au săpat o groapă sufletului meu.
8 Să vină prăpădul peste el pe neașteptate și să‐l prindă lațul său pe care l‐a întins. Să cadă în el spre prăpădul său.
9 Și sufletul meu se va veseli în Domnul, se va bucura de mântuirea lui.
10 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este ca tine, care scapi pe cel nevoiaș de cel ce este prea tare pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de prădătorul său?
11 Martori nedrepți se scoală, mă întreabă de cele ce nu știu.
12 Îmi răsplătesc rău pentru bine, văduvind sufletul meu.
13 Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu un sac; îmi amăram sufletul cu post și rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.
14 M‐am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m‐am plecat jelind ca unul care jelește pe mamă‐sa.
15 Dar ei s‐au bucurat de șchiopătarea mea și s‐au adunat: oameni de nimic s‐au adunat împotriva mea și n‐am știut. M‐au sfâșiat și n‐au încetat:
16 ca niște batjocoritori de rând la ospețe au scrâșnit cu dinții împotriva mea.
17 Doamne, până când vei privi ? Scapă‐mi sufletul din stricăciunile lor, pe singurul meu de puii leului!
18 Îți voi aduce mulțumiri în obștea cea mare, te voi lăuda în popor mult.
19 Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept sunt vrăjmașii mei, să nu‐și facă cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei.
20 Căci ei nu vorbesc pace; ci cugetă cuvinte amăgitoare împotriva celor ce sunt liniștiți în țară.
21 Da, și‐au deschis gura larg împotriva mea. Au zis: Ha, ha! Ochiul nostru a văzut.
22 Ai văzut , Doamne, nu tăcea: Doamne, nu te depărta de la mine!
23 Trezește‐te și deșteaptă‐te pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, pentru pricina mea!
24 Judecă‐mă după dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu; și să nu se bucure ei de mine.
25 Să nu zică în inima lor: Ha, asta e dorința noastră. Să nu zică: L‐am înghițit !
26 Să se rușineze și să roșească împreună cei ce se bucură de vătămarea mea. Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce fac pe marii împotriva mea.
27 Să strige de bucurie și să se veselească cei ce au plăcere de dreptatea mea și să zică pururea: Mărit să fie Domnul, care are plăcere de pacea robului său!
28 Și limba mea va vorbi de dreptatea ta, de lauda ta toată ziua.