Cartea II
Psalmul 42
Pentru dirijor. Un maschil al fiilor lui Korah.
1 Cum tânjește cerbul
după apa izvoarelor,
așa tânjește sufletul meu
după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu,
după Dumnezeul cel Viu!
Când voi veni și voi vedea
fața lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană
zi și noapte,
când toată ziua mi se spune:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
4 Mi se întristează sufletul
când îmi aduc aminte
cum treceam prin mulțime,
mergând spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire
ale mulțimii aflate la sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu
se mâhnește înăuntrul meu.
De aceea îmi amintesc de Tine,
din țara Iordanului și a Hermonului,
din muntele Mițar.
7 Un torent adânc cheamă un alt torent adânc,
la zgomotul puternic al cascadelor Tale.
Toate talazurile și valurile Tale
au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,
iar noaptea am cu mine cântarea Lui
și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.
9 Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea:
„De ce m-ai uitat?
De ce să umblu întristat,
asuprit de dușman?“.
10 Ca zdrobirea oaselor
este batjocura dușmanilor mei,
când îmi zic toată ziua:
„Unde este Dumnezeul tău?“.
11 Suflete al meu, de ce te mâhnești
și gemi înăuntrul meu?
Pune-ți speranța în Dumnezeu,
căci iarăși Îi voi mulțumi.
El este ajutorul meu
și Dumnezeul meu.
CARTEA A DOUA
Dor după Templu în țară străină
Mai marelui muzicii. O învățătură; de la fiii lui Core
1 Cum dorește cerbul după izvoarele de apă, așa dorește sufletul meu dună tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost pâinea mea zi și noapte, când mi se zicea toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?
4 Îmi aduceam aminte de aceste lucruri și‐mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu gloata, cum mă duceam cu ei la casa lui Dumnezeu, cu glas de bucurie și de laudă, o mulțime în sărbătoare.
5 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda pentru mântuirea feței sale.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițear.
7 Adânc cheamă pe adânc la vuietul căderilor tale de apă, toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul va porunci îndurarea sa și noaptea cântarea lui va fi cu mine, rugăciunea mea către Dumnezeul vieții mele.
9 Voi zice către Dumnezeu, stânca mea: Pentru ce m‐ai uitat? De ce umblu în jale sub apăsarea vrăjmașului?
10 Protivnicii mei mă ocărăsc ca o sabie în oasele mele, zicându‐mi toată ziua : Unde este Dumnezeul tău?
11 Pentru ce ești mâhnit suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda: pe el , mântuirea feței mele și Dumnezeul meu!