Psalmul 62
Pentru dirijor. Pentru Iedutun. Un psalm al lui David.
1 Numai în Dumnezeu sufletul meu își găsește liniștea
și numai de la El vine ajutorul meu.
2 Numai El este stânca mea și ajutorul meu.
El este locul meu de scăpare. Nu mă voi clătina mult.
3 Până când veți mai ataca un om,
doborându-l cu toții,
cum ați dărâma un zid înclinat
sau un gard șubred?
4 Numai ca să-l doboare din înălțimea lui, se sfătuiesc ei!
Le este dragă minciuna.
Ei binecuvântează cu gura,
dar cu inima blestemă. Selah
5 Suflete al meu, găsește-ți liniștea numai în Dumnezeu,
căci de la El vine speranța mea.
6 Numai El este stânca mea și ajutorul meu.
El este locul meu de scăpare – nu voi fi clătinat!
7 Mântuirea și gloria mea sunt în Dumnezeu,
Stânca mea cea tare.
Adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, încrede-te întotdeauna în El,
varsă-ți inima înaintea Lui!
Dumnezeu este adăpostul nostru. Selah
9 Într-adevăr, o suflare sunt fiii lui Adam!
Minciună sunt fiii omului!
Puși în talere,
sunt cu toții mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în asuprire
și nu vă puneți speranța deșartă în tâlhărie.
Când vă crește averea,
nu lăsați inima să vi se încreadă în ea!
11 O dată a vorbit Dumnezeu,
și de două ori am auzit eu:
„Puterea este a lui Dumnezeu!“.
12 A Ta, Stăpâne, este îndurarea,
căci Tu îi răsplătești fiecărui om după fapta lui.
Dumnezeu e scăparea de apăsare
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui David
1 Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.
2 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.
3 Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?
4 Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă. (Sela.)
5 Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.
6 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.
7 La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru. (Sela.)
9 Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.
12 Și a ta, Doamne, este îndurarea , căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.