Psalmul 69
Pentru dirijor. De cântat precum „Crinii“. Al lui David.
1 Salvează-mă, Dumnezeule,
căci mi-au ajuns apele până la gât.
2 Mă afund în mocirla cea adâncă
și nu am niciun sprijin pentru picioare.
Intru în adâncurile apelor
și se revarsă peste mine șuvoiul.
3 Am obosit strigând,
mi s-a uscat gâtul.
Mi se topesc ochii
așteptându-L pe Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără motiv
sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Mulți sunt cei ce vor să mă piardă,
dușmani ai mei fără temei.
Trebuie să dau înapoi ceea ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu-mi cunoști nebunia,
și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6 Să nu se rușineze din cauza mea
cei ce-și pun speranța în Tine,
Doamne, Stăpânul Oștirilor.
Să nu roșească din cauza mea cei ce Te caută,
Dumnezeul lui Israel.
7 Căci din cauza Ta port eu disprețul
și rușinea mi-a acoperit fața.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci zelul pentru Casa Ta m-a mistuit,
iar insultele celor ce Te insultă au căzut asupra mea.
10 Plâng în timp ce postesc
și ei mă disprețuiesc.
11 Când mă îmbrac în haine de jale,
ei își bat joc de mine.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine;
numele meu este folosit în cântecele celor ce beau băutură tare.
13 Totuși, eu tot Ție mă voi ruga, Doamne,
pentru vremea bunăvoinței Tale.
Dumnezeule, în marea Ta îndurare,
răspunde-mi cu eliberarea Ta adevărată!
14 Scapă-mă din noroi, să nu mă afund!
Să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din adâncurile apei!
15 Să nu se reverse peste mine șuvoiul apelor,
să nu mă înghită adâncul,
să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16 Doamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de plăcută!
În mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!
17 Nu-Ți ascunde fața de slujitorul Tău, căci sunt în necaz,
ci răspunde-mi degrabă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l!
Din cauza dușmanilor mei, scapă-mă!
19 Tu cunoști disprețul, rușinea și insulta de care am parte;
toți dușmanii mei sunt înaintea Ta.
20 Disprețul mi-a frânt inima –
mi-a îmbolnăvit-o.
Tânjesc după compasiune, dar nu este,
după mângâietori, dar nu găsesc niciunul.
21 Ci ei îmi pun fiere în mâncare,
iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa dinaintea lor într-o capcană,
iar bunăstarea – într-un laț!
23 Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă!
Să li se clatine mereu coapsele!
24 Varsă-Ți furia peste ei
și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25 Să le fie locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine
și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28 Șterge-i din Cartea celor vii
și nu-i scrie alături de cei drepți!
29 Eu însă sunt necăjit și îndurerat.
Fie ca ajutorul Tău, Dumnezeule,
să mă pună la adăpost într-un loc înalt!
30 Voi lăuda prin cântare Numele lui Dumnezeu
și-L voi mări cu mulțumiri!
31 Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou,
decât un taur cu coarne și copite.
32 Cei necăjiți văd și se bucură.
Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33 căci Domnul îi ascultă pe cei nevoiași
și nu-i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui.
34 Să-L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele,
35 căci Dumnezeu va salva Sionul
și va construi cetățile lui Iuda!
Ei vor locui acolo și le vor moșteni.
36 Urmașii slujitorilor Săi le vor moșteni,
iar cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.
Strigăt de neliniște
Mai marelui muzicii. Pe Șoșanim. Un psalm al lui David
1 Mântuiește‐mă, Dumnezeule! Căci mi‐au pătruns apele până la suflet.
2 Mă afund în noroi adânc, unde nu este loc de stat. Am intrat în adâncimile apelor, mă năpădește șuvoiul.
3 Sunt obosit de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc ochii așteptând pe Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără cuvânt sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce caută să mă piardă, fiindu‐mi pe nedrept vrăjmași, sunt tari. Ce n‐am răpit am dat înapoi.
5 Dumnezeule, tu știi nebunia mea și vinile mele nu sunt ascunse de tine.
6 Să nu se rușineze prin mine cei ce așteaptă spre tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu fie dați de ocară prin mine cei ce te caută pe tine, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru tine am suferit ocară; rușinea mi‐a acoperit fața.
8 Am ajuns un străin fraților mei și un străin copiilor mamei mele.
9 Căci râvna casei tale m‐a mâncat și ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut peste mine.
10 Și am plâns, sufletul meu a postit și aceasta a fost spre ocara mea.
11 Și când mi‐am făcut sacul veșmânt, le‐am ajuns de pomină.
12 Cei ce șed în poartă vorbesc de mine și sunt cântecul bețivilor.
13 Dar rugăciunea mea este către tine, Doamne, la vremea potrivită: Dumnezeule, în mulțimea îndurării tale, răspunde‐mi cu adevărul mântuirii tale.
14 Scoate‐mă din noroi și să nu mă afund: să scap de cei ce mă urăsc și din adâncimile apelor.
15 Să nu mă năpădească potopul apelor și să nu mă înghită adâncul și să nu‐și închidă groapa gura asupra mea.
16 Răspunde‐mi, Doamne, căci îndurarea ta este bună, întoarce‐te spre mine după mulțimea milelor tale.
17 Și nu‐ți ascunde fața de robul tău, căci sunt în strâmtorare, răspunde‐mi degrabă!
18 Apropie‐te de sufletul meu și răscumpără‐l. Răscumpără‐mă, din pricina vrăjmașilor mei.
19 Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și disprețul meu; potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20 Ocara mi‐a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; și am așteptat compătimire , dar nu era și mângâietori , dar n‐am aflat.
21 Mi‐au dat și fiere de mâncare și în setea mea m‐au adăpat cu oțet.
22 Masa lor să li se prefacă în cursă înaintea lor și propășirea lor în laț.
23 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și fă pururea să li se clatine coapsele.
24 Varsă‐ți urgia peste ei și să‐i ajungă aprinderea mâniei tale!
25 Pustia să le fie tăbărârea; în corturile lor să nu fie niciun locuitor.
26 Căci ei urmăresc pe cel ce l‐ai lovit tu și vorbesc de durerea celor răniți de tine.
27 Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor și să nu intre în dreptatea ta!
28 Să fie șterși din cartea vieții și să nu fie scriși cu cei drepți!
29 Dar eu sunt necăjit și în durere: mântuirea ta, Dumnezeule, să mă suie la înălțime.
30 Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și‐l voi mări cu mulțumiri.
31 Și va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un taur cu coarne și copite.
32 Cei blânzi au văzut și se bucură; cei ce căutați pe Dumnezeu, să vă trăiască inima,
33 căci Domnul aude pe cei nevoiași și nu disprețuiește pe cei încătușați ai săi.
34 Să‐l laude cerurile și pământul, mările și tot ce se mișcă în ele.
35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și vor stăpâni.
36 Și sămânța robilor săi le va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în ele.