Psalmul 79
Un psalm al lui Asaf.
1 Dumnezeule, au intrat națiunile pe proprietatea Ta,
au întinat Templul Tău cel sfânt
și au transformat Ierusalimul în ruine.
2 Au dat trupurile moarte ale slujitorilor Tăi
ca hrană păsărilor cerului,
și carnea credincioșilor Tăi vietăților pământului.
3 Le-au vărsat sângele
așa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului
și nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.
4 Am fost de disprețul vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când vei mai fi mânios, Doamne? Pentru totdeauna?
Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mânia peste națiunile care nu Te cunosc
și peste regatele care nu cheamă Numele Tău,
7 căci l-au devorat pe Iacov
și i-au nimicit locuința.
8 Nu-Ți aminti de nelegiuirile înaintașilor noștri!
Grăbește-Te să ne întâmpini cu mila Ta,
căci suntem foarte necăjiți.
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria Numelui Tău.
Scapă-ne și fă ispășire pentru păcatele noastre,
datorită Numelui Tău!
10 De ce să zică națiunile:
„Unde este Dumnezeul lor?“.
Să se facă cunoscut printre națiuni, înaintea ochilor noștri,
răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!
11 Să ajungă strigătul prizonierilor înaintea Ta;
prin puterea brațului Tău, scapă-i pe cei condamnați la moarte!
12 Întoarce-le vecinilor noștri înșeptit, în sânul lor,
insulta cu care Te-au insultat, Stăpâne!
13 Atunci noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Îți vom mulțumi mereu,
vom vesti laudele Tale din generație în generație!
Tânguire pentru nimicirea Ierusalimului
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea ta, au întinat sfântul tău templu, au prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2 Au dat trupurile moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3 Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4 Am ajuns de ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5 Până când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va arde râvna ta ca focul?
6 Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă numele tău.
7 Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8 Nu‐ți aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte înjosiți.
9 Ajută‐ne , Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10 Pentru ce să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11 Să vină înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12 și întoarce vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care te‐au ocărât, Doamne!
13 Și noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom vesti lauda ta din neam în neam.