Psalmul 88
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot . Un maschil al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi și noapte strig înaintea Ta.
2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta,
pleacă-Ți urechea la strigătul meu!
3 Căci mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.
4 Sunt pus în rândul celor ce coboară în groapă,
am ajuns ca omul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morți
asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt,
de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată
și care sunt îndepărtați din mâna Ta.
6 M-ai pus în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Mânia Ta apasă asupra mea,
mă copleșești cu toate valurile Tale. Selah
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără scăpare!
9 Ochii îmi sunt obosiți din cauza suferinței.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi,
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morți?
Oare se ridică umbrele să-Ți mulțumească? Selah
11 Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta
și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?
12 Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric
sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?
13 Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor
și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai respins sufletul
și Ți-ai ascuns fața de mine?
15 Încă din tinerețe am fost asuprit
și aproape de moarte,
am fost cuprins de groaza Ta
și dezorientat.
16 Mânia Ta a trecut peste mine,
spaimele Tale m-au sleit.
17 Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,
mă înfășoară toate deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei,
pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc.
Mă aflu în întuneric.
Rugăciune în ispită și în apropierea morții
O cântare, un psalm al fiilor lui Core. Mai marelui muzicii. Pe Mahalat‐Leanot. O învățătură de la Heman, Ezrahitul
1 Doamne Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte am strigat înaintea ta.
2 Să intre rugăciunea mea înaintea ta. Pleacă‐ți urechea la strigarea mea.
3 Căci sufletul meu este sătul de rele și viața mea se apropie de Șeol.
4 Sunt socotit cu cei ce se coboară în groapă, sunt ca un om care n‐are putere.
5 Întins între morți, ca cei uciși care zac în mormânt, de care nu‐ți mai aduci aminte și care sunt tăiați de sub mâna ta.
6 M‐ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncimi.
7 Mânia ta zace greu asupra mea și m‐ai apăsat cu toate valurile tale. (Sela.)
8 Ai depărtat pe cunoscuții mei de la mine; m‐ai făcut o urâciune lor: sunt închis și nu pot ieși.
9 Ochiul meu lâncezește de întristare. Te‐am chemat , Doamne, în fiecare zi; mi‐am întins mâinile către tine.
10 Oare morților le vei arăta o minune? Se vor scula oare umbrele și te vor lăuda? (Sela.)
11 Vor spune oare în mormânt bunătatea ta? Credincioșia ta în Pierzare?
12 Se va cunoaște oare în întuneric minunea ta și dreptatea ta în țara uitării?
13 Și eu, Doamne, am strigat către tine, și rugăciunea mea te va întâmpina dimineața.
14 Pentru ce , Doamne, îmi lepezi sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?
15 Din tinerețe sunt necăjit și aproape să‐mi dau duhul; sufăr spaimele tale și nu știu unde sunt.
16 Mâniile tale au trecut peste mine, înfricoșările tale m‐au prăpădit:
17 m‐au înconjurat ca o apă toată ziua; m‐au cuprins de tot.
18 Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții mei sunt întuneric.