Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
1 Am auzit un glas puternic zicându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“.
2 Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.
3 Al doilea și-a vărsat vasul în mare și ea s-a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.
4 Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.
5 L-am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
le-ai dat și Tu să bea sânge!
Merită aceasta !“.
7 Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“.
8 Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat voie să-i ardă pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost arși de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Ei nu s-au pocăit și nu L-au glorificat.
10 Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere 11 și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor care vin din est.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.
15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și oamenii să nu-i vadă rușinea“.
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“ .
17 Al șaptelea și-a vărsat vasul în aer. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S-a terminat!“. 18 Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur așa de mare. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20 Orice insulă a fugit, iar munții n-au mai fost găsiți. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Vărsarea celor șapte potire
1 Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celor șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu. 2 Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul pe pământ; și s‐a făcut o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii care au semnul fiarei și se închină chipului ei. 3 Și al doilea și‐a vărsat potirul în mare; și ea s‐a făcut sânge ca de om mort: și orice suflet de viață care este în mare a murit. 4 Și al treilea și‐a vărsat potirul în râuri și în izvoarele apelor; și s‐au făcut sânge. 5 Și am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept ești tu, care ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel. 6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și prorocilor și le‐ai dat sânge să bea: sunt vrednici. 7 Și am auzit altarul zicând: Da, Doamne Dumnezeule Atotputernice, adevărate și drepte sunt judecățile tale. 8 Și al patrulea și‐a vărsat potirul pe soare și i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc. 9 Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și au hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea și nu s‐au pocăit ca să‐i dea slavă. 10 Și al cincilea și‐a vărsat potirul pe scaunul de domnie al fiarei; și împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și își mușcau limbile de durere. 11 Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor și nu s‐au pocăit de faptele lor. 12 Și al șaselea și‐a vărsat potirul peste râul cel mare Eufrat; și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui. 13 Și‐am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate ca niște broaște. 14 Căci sunt duhuri de draci, făcătoare de semne, care se duc la împărații întregului pământ locuit ca să‐i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic. 15 (Iată , eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca să nu umble gol și să se vadă rușinea lui). 16 Și i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon. 17 Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐a făcut. 18 Și s‐au făcut fulgere și glasuri și tunete; și s‐a făcut un mare cutremur de pământ, cum nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare! 19 Și cetatea cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐i dea paharul vinului aprinderii mâniei lui. 20 Și orice ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați. 21 Și o grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina rănii grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.