Tronul din Cer
1 După acestea, m-am uitat și iată că în Cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea“. 2 Imediat am fost în Duhul și iată că în Cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3 Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4 De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5 Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6 și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și în spate. 7 Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8 Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe interior. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic,
Cel Care era, Care este
și Care vine!“.
9 Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11 „Demn ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești gloria, onoarea și puterea,
pentru că Tu le-ai creat pe toate
și prin voia Ta ele erau și au fost create!“.
Bătrânii și făpturile vii
1 După acestea am văzut și iată o ușă deschisă în cer, și glasul întâi pe care l‐am auzit, un glas ca de trâmbiță, vorbind cu mine, zicând: Suie‐te aici și‐ți voi arăta cele ce trebuie să se întâmple după acestea. 2 Îndată am fost în Duh; și iată un scaun de domnie era pus în cer și pe scaunul de domnie unul șezând. 3 Și Cel ce ședea era la vedere asemenea unei pietre de iaspis și de sardiu; și de jur împrejurul scaunului de domnie era un curcubeu , la vedere asemenea smaraldului. 4 Și de jur împrejurul scaunului de domnie erau douăzeci și patru de scaune de domnie: și pe scaunele de domnie am văzut douăzeci și patru de prezbiteri șezând, îmbrăcați în veșminte albe și pe capetele lor cununi de aur. 5 Și din scaunul de domnie ieșeau fulgere și glasuri și tunete; și erau șapte făclii de foc arzând înaintea scaunului de domnie, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Și înaintea scaunului de domnie era ca o mare sticloasă asemenea cristalului și în mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie patru viețuitoare pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Și întâia viețuitoare era asemenea leului și a doua viețuitoare asemenea vițelului și a treia viețuitoare avea fața ca de om și a patra viețuitoare era asemenea vulturului zburător. 8 Și cele patru viețuitoare, având fiecare din ele câte șase aripi, sunt pline de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru : și n‐au odihnă zi și noapte, zicând: Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era și care este și care vine. 9 Și când viețuitoarele vor da slavă și cinste și mulțumită celui ce șade pe scaunul de domnie, celui ce trăiește în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de prezbiteri vor cădea înaintea celui ce șade pe scaunul de domnie, și se vor închina celui ce trăiește în vecii vecilor, și vor arunca cununile lor înaintea scaunului de domnie zicând: 11 Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, pentru că tu ai făcut toate și pentru voia ta erau și au fost făcute.