1 Eu sunt un trandafir din Șaron,
un crin al văilor.
Iubitul
2 Cum este crinul printre spini,
așa este iubita mea între fete.
Șulamita
3 Cum este mărul printre copacii pădurii,
așa este iubitul meu între tineri.
Îmi place să stau la umbra lui
și rodul lui este dulce pentru gura mea.
4 El m-a adus în casa ospățului,
iar steagul lui peste mine era iubirea.
5 Întăriți-mă cu turte cu stafide,
înviorați-mă cu mere,
fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6 Stânga lui este sub capul meu
și dreapta lui mă îmbrățișează!
7 Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului,
pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:
nu stârniți și nu treziți iubirea
până nu-i face ei plăcere…
8 Auziți glasul iubitului meu!
Iată-l venind,
sărind peste munți,
săltând peste dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă,
ca un pui de cerb.
Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,
uitându-se prin ferestre
și contemplând printre zăbrele.
10 Iubitul meu a vorbit și mi-a zis:
„Ridică-te, iubita mea,
și vino cu mine, frumoasa mea,
11 pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit și s-a dus.
12 Pe câmp răsar florile,
a venit timpul cântării,
iar pe deasupra câmpiilor noastre
se aude glasul turturelei.
13 Smochinii dau primele roade
și florile viilor își răspândesc parfumul.
Ridică-te și vino, iubita mea,
vino cu mine, frumoasa mea!“.
Iubitul
14 Porumbița mea, din crăpăturile stâncii,
din locurile ascunse ale înălțimilor,
arată-mi fața ta
și lasă-mă să-ți aud glasul,
căci glasul tău este dulce,
iar fața ta este încântătoare.
Corul
15 Prindeți-ne vulpile,
micuțele vulpi
care distrug viile,
viile noastre, care sunt în floare.
Șulamita
16 Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.
El își paște turma printre crini.
17 Când se va lumina de ziuă,
iar umbrele vor zbura,
întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă,
sau ca un pui de cerb
peste munții prăpăstioși.
Dorul miresei după mirele ei
1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor! 2 Ca crinul între spini este scumpa mea între fete. 3 Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul său cerului gurii mele. 4 M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine. 5 Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire. 6 Stânga lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează. 7 Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 8 Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri! 9 Iubitul meu este ca o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele. 10 Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 11 Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus: 12 pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră: 13 smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 14 Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută. 15 Prindeți‐ne vulpile , vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. 17 Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă sau un pui de cerb peste munții depărtării.