Ierusalimul, nefolositor asemenea lemnului de viță
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, prin ce se deosebește lemnul de viță de orice altă ramură a vreunui copac din pădure? 3 Se ia lemn de viță pentru a se face vreo lucrare anume? Se ia cumva lemn de viță pentru a se face din el măcar un țăruș, de care să se atârne tot felul de vase? 4 Iată că este aruncat în foc să ardă. Iar după ce focul îi arde cele două capete și îi face scrum mijlocul, mai poate fi el bun pentru vreo lucrare? 5 Deci, dacă atunci când era întreg nu s-a putut face nimic din el, cu cât mai puțin acum, după ce l-a ars focul și l-a făcut scrum!“.
6 De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: „Așa cum deosebesc lemnul de viță de lemnul oricărui copac din pădure, ca să-l pun pe foc să fie ars, tot așa voi face și cu locuitorii Ierusalimului. 7 Îmi voi îndrepta fața împotriva lor. Din foc au scăpat, dar tot focul îi va arde! Când Îmi voi îndrepta privirea împotriva lor, veți ști că Eu sunt Domnul. 8 Voi preface țara într-o pustietate din cauză că au fost necredincioși, zice Stăpânul Domn“.