1 Căci fiecare mare preot ales dintre oameni este pus responsabil să reprezinte oamenii în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate. 2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune. 3 Și, din cauza acestei slăbiciuni , el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului. 4 Și nimeni nu-și atribuie această onoare singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron.
5 Tot astfel și Cristos, nu Și-a atribuit singur gloria de a fi Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“ .
6 Iar în altă parte mai spune:
„Tu ești Preot pe veci,
după modelul preoției lui Melchisedek“ .
7 El este Acela Care, în zilele vieții Lui pe pământ, a adus rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și cu lacrimi către Cel Care putea să-L scape de la moarte, și a fost ascultat datorită evlaviei Sale. 8 Cu toate că era Fiu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit 9 și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după modelul preoției lui Melchisedek.
Avertizare împotriva apostaziei
11 Cu privire la aceasta, cuvintele pe care le spunem sunt multe și greu de explicat, pentru că ați ajuns să pricepeți greu. 12 Căci voi, deși trebuia să fiți deja învățători, aveți nevoie din nou de cineva care să vă învețe principiile elementare ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13 Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate, fiindcă este un copilaș. 14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia a căror discernământ s-a obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.