Psalmul 25
Al lui David
1 Doamne, la Tine îmi înalț sufletul!

2 Dumnezeul meu, în Tine mă încred:
să nu fiu făcut de rușine!
Să nu se bucure dușmanii mei de mine!
3 Da, toți cei ce își pun speranța în Tine
nu se vor face de rușine,
ci rușinați vor fi
cei ce sunt necredincioși fără motiv.

4 Fă-mi cunoscute căile Tale, Doamne,
învață-mă cărările Tale!
5 Călăuzește-mă în adevărul Tău, învață-mă,
căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele.
În Tine îmi pun speranța toată ziua.
6 Adu-Ți aminte, Doamne, de mila și de îndurarea Ta,
căci acestea sunt din vremuri străvechi.
7 Nu-Ți aduce aminte de păcatele din tinerețea mea,
nici de fărădelegile mele,
ci adu-Ți aminte de mine potrivit îndurării Tale,
datorită bunătății Tale, Doamne.

8 Domnul este bun și drept,
de aceea le arată păcătoșilor calea.
9 El îi îndrumă pe cei smeriți în ceea ce este drept
și îi învață pe cei smeriți calea Lui.
10 Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie
pentru cei ce păzesc legământul și învățăturile Lui.
11 Datorită Numelui Tău, Doamne,
iartă-mi nelegiuirea, căci mare este!

12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Aceluia El îi arată ce cale să aleagă.
13 Sufletul lui va locui în bunăstare,
iar urmașii lui vor moșteni țara.
14 Sfatul Domnului este pentru cei ce se tem de El.
El le face cunoscut legământul Lui.
15 Către Domnul îmi îndrept totdeauna privirea,
căci El îmi scoate picioarele din laț.

16 Întoarce-Te spre mine și arată-Ți bunăvoința față de mine,
căci sunt singur și necăjit.
17 Necazurile inimii mele s-au înmulțit;
scoate-mă din nenorocirile mele!
18 Uită-Te la suferința și la necazul meu
și iartă toate păcatele mele.
19 Uită-Te la dușmanii mei, căci se înmulțesc,
și la ura înverșunată cu care mă urăsc.

20 Păzește-mi sufletul și scapă-mă.
Să nu fiu făcut de rușine,
căci mă adăpostesc în Tine.
21 Integritatea și nevinovăția să mă protejeze,
căci îmi pun speranța în Tine.

22 Dumnezeule, răscumpără pe Israel
din toate necazurile lui!