Pilda nunții fiului de împărat
1 Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă».’ 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’ 10 Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit. 13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși’.”
Birul
15 Atunci , fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban . 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș’. 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32 ‘Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii’.” 33 Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34 Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii , ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’. 40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41 Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44 ‘Domnul a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»?’ 45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Parabola invitaţilor la nuntă
1 Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2 „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3 Şi-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5 Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7 Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9 Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10 Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11 Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14 Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei
15 Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17 Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18 Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19 Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21 „Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23 În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25 Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26 Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27 La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28 Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29 Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33 Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34 Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40 În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”
41 Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42 „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43 Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:
44 Domnul a zis Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea,
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?
45 Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.