1 Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; 2 până nu se întunecă soarele și lumina, luna și stelele și până nu se întorc norii îndată după ploaie; 3 până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) și să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4 până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele); când uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântărețelor se aude înăbușit, 5 te temi de orice înălțime și te sperii pe drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi și de abia se târăște lăcusta; până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6 până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor și până nu se strică roata de la fântână; 7 până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. 8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune! 9 Pe lângă faptul că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a adâncit și a întocmit un mare număr de zicători. 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri și, strânse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpân. 12 Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. 13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. 14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.
1 Dar adu‑ți aminte de Făcătorul tău
în zilele tinereții tale,
până nu vin zilele de restriște
și se apropie anii când vei zice:
„Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
2 până nu se întunecă soarele și lumina ,
luna și stelele,
iar norii se întorc după ploaie;
3 până nu încep să tremure paznicii casei
și să se încovoaie vitejii;
până nu se opresc morăresele, căci sunt puține,
și se întunecă‑n ferestre privitorii;
4 până nu se închid cele două uși dinspre uliță,
iar huruitul morii slăbește,
te trezești la ciripitul unei păsări
și se aude slab glasul tuturor cântărețelor ;
5 până nu ajungi să te temi de orice înălțime
și spaimele îți pândesc drumul;
până nu înflorește migdalul
și de abia se târăște lăcusta;
până nu se ofilește caperul ,
căci omul merge spre casa lui veșnică,
și bocitorii dau târcoale pe uliță;
6 până nu se rupe funia de argint;
până nu se sfărâmă vasul de aur,
ulciorul se sparge la izvor
și roata fântânii se strică;
7 până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost,
iar duhul se întoarce la Dumnezeu, care l‑a dat.
8 O, deșertăciune a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul.
Totul este deșertăciune.
Ultimele cuvinte ale Eclesiastului
9 Eclesiastul a fost înțelept și, pe lângă asta, el a învățat știința pe popor, a cântărit, a cercetat și a adunat un mare număr de vorbe cu tâlc. 10 Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe de îmboldit vitele ; zicătorile maeștrilor sunt ca niște cuie bine înfipte; toate sunt date de un singur păstor. 12 Încolo, fiule, ia aminte: dacă vrei să scrii multe cărți, nu vei isprăvi niciodată, și mult studiu slăbește trupul!
13 Să ascultăm deci încheierea tuturor celor spuse: Teme‑te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui – aceasta este datoria oricărui om! 14 Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.