Maria Îi toarnă mir pe picioare
1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din morți. 2 Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El. 3 Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.” 9 O mare mulțime de iudei au aflat că Isus era în Betania și au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. 10 Preoții cei mai de seamă au hotărât să omoare și pe Lazăr, 11 căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12 A doua zi , o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana ! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgărițe”. 16 Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri de la început, dar , după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toți cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El. 18 Și norodul I-a ieșit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Isus vorbește de moartea Sa
20 Niște greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine își iubește viața o va pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum , sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice: ‘Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta!’? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28 Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” 29 Norodul, care stătea acolo și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta , ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.” 33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu știe unde merge. 36 Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.
Necredința iudeilor
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne , cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?” 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.” 41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42 Totuși, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Și cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul , pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Ungerea din Betania
(Matei 26:6‑13. Marcu 14:3‑9)
1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, [care fusese mort și] pe care El îl înviase din morți. 2 Acolo, I‑au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce stăteau la masă cu El. 3 Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, I‑a uns picioarele lui Isus și I le‑a șters cu părul ei; și s‑a umplut casa de mireasma mirului. 4 Unul dintre ucenicii Lui, Iuda Iscariotul, fiul lui Simon, care avea să‑L vândă, a zis: 5 „De ce nu s‑a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, ca unul care ținea punga, lua din ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Las‑o în pace, căci ea l‑a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.”
Complotul împotriva lui Lazăr
9 O mare mulțime de iudei a aflat că Isus este acolo și a venit nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care‑l înviase din morți. 10 Preoții de seamă au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11 căci din pricina lui mulți iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Marcu 11:1‑11. Luca 19:28‑40)
12 A doua zi , mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmier și I‑a ieșit în întâmpinare, strigând:
Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului,
Regele lui Israel!
14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului;
iată, Regele tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.
16 Ucenicii Lui n‑au înțeles acestea la început, dar , când a fost proslăvit Isus, și‑au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că se împliniseră cu privire la El. 17 Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase din morți mărturisea despre El. 18 De aceea I‑a și venit în întâmpinare mulțimea: pentru că auzise că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți ?! Nu vă alegeți cu nimic! Iată, lumea se duce după el!”
Isus vorbește despre moartea Sa
20 Erau și greci printre cei care se suiseră să se închine la sărbătoare. 21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, am vrea să‑L vedem pe Isus.” 22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun: dacă bobul de grâu care a căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod. 25 Cine își iubește viața o va pierde, și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
Fiul Omului trebuie să fie înălțat
27 Acum, sufletul Meu este tulburat . Și ce voi zice: «Tată, izbăvește‑Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai de aceea am ajuns până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăvește Numele Tău!” Și din cer s‑a auzit un glas, [care zicea]: „L‑am proslăvit și‑L voi mai proslăvi!” 29 Mulțimea care stătea și asculta spunea că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta , ci pentru voi! 31 Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Iar Eu, după ce voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la Mine.” 33 (Aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.) 34 Mulțimea I‑a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum de zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35 Isus le‑a zis: „Încă puțină vreme Lumina este printre voi. Umblați câtă vreme aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36 Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii!” Isus le‑a spus aceste lucruri, apoi a plecat și S‑a ascuns de ei.
Necredința iudeilor
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cele spuse de profetul Isaia:
Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră,
și brațul Domnului cui s‑a descoperit?
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca să nu vadă cu ochii,
să nu înțeleagă cu inima,
să nu se întoarcă la Dumnezeu și să‑i vindec.
41 Acestea le‑a zis Isaia fiindcă a văzut slava Lui și a vorbit despre El. 42 Totuși, chiar dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, de frica fariseilor , nu‑L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. 43 Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Judecata făcută de cuvântul lui Isus
44 Isus a strigat și a zis: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M‑a trimis pe Mine. 45 Și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M‑a trimis pe Mine. 46 Eu ca Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec, căci n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi. 49 Pentru că Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M‑a trimis, El Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, cuvintele pe care le spun, le spun așa cum Mi le‑a spus Tatăl.”