Înălțarea lui Ilie la cer
1 Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici , te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și s-au pogorât la Betel. 3 Fiii prorocilor , care erau la Betel, au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Și au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.” 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Și amândoi și-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.” 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!” Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți 13 și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.
Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie
15 Fiii prorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteți.” 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?”
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă.” 20 El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.” Și i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” 22 Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
Pedepsirea copiilor
23 De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!” 24 El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
Înălțarea lui Ilie la cer
1 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
Elisei a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Betel.
3 Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da, știu, dar tăceți!
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
El a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună spre Ierihon.
5 Fiii profeților care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis:
‒ Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
El a răspuns:
‒ Da , știu, dar tăceți!
6 Apoi Ilie i-a zis:
‒ Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
Elisei i-a răspuns:
‒ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.
Astfel, ei au plecat împreună. 7 Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
‒ Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine.
Elisei i-a zis:
‒ Te rog, aș vrea să vină asupra mea o dublă măsură din duhul tău.
10 Ilie i-a răspuns:
‒ Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
11 Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la ceruri într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“. După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.
13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“. Și, imediat, după ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta și Elisei a trecut dincolo . 15 Când au văzut lucrul acesta , fiii profeților care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“. Ei au venit să-l întâlnească și s-au plecat până la pământ înaintea lui.
16 Ei i-au zis:
‒ Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
El le-a răspuns:
‒ Să nu-i trimiteți.
17 Însă ei au insistat până când acesta, stânjenit, a zis:
‒ Trimiteți-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
18 Când s-au întors la Elisei, acesta era în Ierihon.
El le-a zis:
‒ Nu v-am spus să nu vă duceți?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 După aceea, bărbații din cetate i-au zis lui Elisei:
‒ Domnul meu, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar iată că apele sunt rele și pământul este neroditor.
El le-a zis:
20 ‒ Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el.
Și ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“. 22 Și apele au rămas vindecate până în ziua aceasta, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
Pedepsirea tinerilor batjocoritori
23 De acolo, Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“. 24 El s-a uitat în spate, i-a văzut și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit din pădure două ursoaice și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo, Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.