Știrea morții lui Saul
1 După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe amaleciți, auzit se întorsese de două zile la Țiclag. 2 A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu capul presărat cu țărână. Când a ajuns în fața lui David, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat. 3 David i-a zis: „De unde vii?” Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” 4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.” 5 David a zis tânărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?” 6 Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa și Saul stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă. 7 Întorcându-se, m-a văzut și m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ 8 Și el mi-a zis: ‘Cine ești?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit’. 9 Și a zis: ‘Apropie-te dar și omoară-mă, căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață’. 10 M-am apropiat de el și l-am omorât , știind bine că n-avea să mai rămână cu viață în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț și le-am adus aici, domnului meu.” 11 David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat și toți oamenii care erau lângă el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. 13 David a zis tânărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?” Și el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” 14 David i-a zis: „Cum nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului și să-l omori?” 15 Și David a chemat pe unul din oamenii lui și a zis: „Apropie-te și omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16 Și David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’ ”
Cântarea de jale a lui David pentru Saul și Ionatan
17 Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan
18 și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului .
19 „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
Cum au căzut vitejii!
20 Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspândiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,
ca să nu se bucure fetele filistenilor,
ca să nu se laude fetelor celor netăiați împrejur.
21 Munți din Ghilboa! Nici rouă , nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor răniți,
de la grăsimea celor mai voinici,
arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată
și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23 Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor,
n-au fost despărțiți nici la moarte;
erau mai ușori decât vulturii,
mai tari decât leii.
24 Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26 Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată,
mai presus de dragostea femeiască.
27 Cum au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”
Vestea morții lui Saul și a lui Ionatan
1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile. 2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ și s-a închinat.
3 David l-a întrebat:
‒ De unde vii?
El i-a răspuns:
‒ Am scăpat din tabăra lui Israel.
4 David i-a zis:
‒ Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat?
El a răspuns:
‒ Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.
5 David l-a întrebat pe tânărul care l-a înștiințat:
‒ De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?
6 Tânărul care l-a înștiințat a răspuns:
‒ S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7 Când Saul s-a uitat în urmă și m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:
‒ Iată-mă!
8 El m-a întrebat:
‒ Cine ești?
Eu i-am răspuns:
‒ Sunt amalekit.
9 Atunci el mi-a zis:
‒ Stai în dreptul meu și omoară-mă, căci, deși mai este viață în mine, m-a apucat amețeala.
10 Așadar, am stat în dreptul lui și l-am omorât, deoarece știam că nu va mai trăi în urma căderii sale. I-am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le-am adus aici stăpânului meu.
11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru. 12 Au jelit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au căzut loviți de sabie.
13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile:
‒ De unde ești?
El i-a răspuns:
‒ Sunt fiul unui străin, un amalekit.
14 Atunci David i-a zis:
‒ Cum de nu te-ai temut să-ți ridici mâna ca să-l dobori pe unsul Domnului?
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre tinerii lui și i-a zis:
‒ Apropie-te și omoară-l!
El l-a lovit și acesta a murit.
16 David i-a zis:
‒ Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am omorât pe unsul Domnului“.
Cântarea de jale a lui David
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre Ionatan, fiul acestuia, 18 și le-a cerut fiilor lui Iuda să învețe această Cântare a Arcului (iată că ea se află scrisă în „Cartea lui Iașar“ ):
19 „Gloria ta, Israel, zace ucisă pe înălțimile tale.O, cum au căzut vitejii!20 Nu spuneți lucrul acesta în Gatși nu-l vestiți pe străzile Așchelonului,ca nu cumva să se bucure fetele filistenilor,ca nu cumva să strige de bucurie fetele celor necircumciși.21 O, munți ai Ghilboei!Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi,și nici câmpii pentru darurile de mâncare!Căci acolo a fost profanat scutul vitejilor,scutul lui Saul, care nu mai este uns cu ulei.
22 De la sângele celor uciși,de la grăsimea vitejilor,arcul lui Ionatan nu dădea înapoi,iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.23 Saul și Ionatan,care, în viață, s-au iubit și s-au plăcut,nici măcar în moarte n-au fost despărțiți.Erau mai iuți decât vulturiiși mai puternici decât leii.
24 Voi, fete ale lui Israel, plângeți-l pe Saul,pe cel care vă îmbrăca în haine stacojii și cu mult fast,pe cel care vă împodobea hainele cu ornamente de aur.
25 Ah, cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.26 Sunt mâhnit din cauza ta, frate Ionatan!Mi-ai fost atât de drag!Dragostea ta pentru mine a fost minunată,mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 O, cum au căzut vitejiiși cum au fost distruse armele!“.