Absalom, ucis de Ioab
1 David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2 A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.” 3 Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom lua-o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră și, când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi, dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.” 4 Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.” Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. 5 Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom. 6 Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim. 7 Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni. 8 Lupta s-a întins pe tot ținutul și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia. 9 Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte. 10 Un om, văzând lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: „Iată, am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.” 11 Și Ioab a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brâu.” 12 Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: ‘Luați seama fiecare la tânărul Absalom!’ 13 Și, dacă l-aș fi omorât mișelește, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului și tu însuți ai fi fost împotriva mea.” 14 Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât. 16 Ioab a sunat din trâmbiță, și poporul s-a întors, încetând astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab. 17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui. 18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere-aminte în valea împăratului . Căci zicea: „N-am fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește Stâlpul lui Absalom.
Solia lui Cuși
19 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga și să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmașilor săi.” 20 Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.” 21 Și Ioab a zis lui Cuși: „Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.” Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga. 22 Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.” Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.” 23 „Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în câmpie și a luat-o înaintea lui Cuși. 24 David ședea între cele două porți. Caraula s-a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel. 25 Caraula a strigat și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult. 26 Caraula a văzut un alt om alergând și a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur singurel.” Împăratul a zis: „Și el aduce vești.” 27 Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și împăratul a zis: „Este un om de bine și aduce vești bune.” 28 Ahimaaț a strigat și a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul.” 29 Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când a trimis Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău, dar nu știu ce era.” 30 Și împăratul a zis: „Stai colea la o parte.” Și Ahimaaț a stat deoparte. 31 Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi, Domnul ți-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.” 32 Împăratul a zis lui Cuși: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuși a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ți facă rău!” 33 Atunci, împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”
Absalom este ucis
1 David a mobilizat poporul care era cu el și a numit căpetenii peste mii și căpetenii peste sute. 2 Apoi, David a trimis poporul la luptă : o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, și o treime sub comanda ghititului Itai.
Regele a zis poporului:
‒ Trebuie să ies și eu cu voi.
3 Dar poporul a răspuns:
‒ Să nu ieși! Căci, dacă va trebui să fugim, dușmanilor nu le va păsa de noi, și, dacă jumătate dintre noi ar muri, nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, este mai bine să ne sprijini din cetate.
4 Regele le-a zis:
‒ Voi face ceea ce este bine în ochii voștri.
Regele a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile. 5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu, purtați-vă cu blândețe cu tânărul Absalom!“. Tot poporul a auzit porunca pe care a dat-o regele tuturor conducătorilor cu privire la Absalom.
6 Poporul a ieșit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. 7 Poporul lui Israel a fost învins acolo de slujitorii lui David. În ziua aceea a avut loc acolo un mare măcel – douăzeci de mii de oameni au fost uciși . 8 Lupta s-a întins pe suprafața întregii țări și, în ziua aceea, pădurea a devorat mai mulți oameni decât a devorat sabia.
9 S-a întâmplat ca Absalom să fie întâlnit de slujitorii lui David. Absalom era călare pe un catâr. Catârul a intrat pe sub ramurile încâlcite ale unui terebint mare și capul lui Absalom a rămas înțepenit în terebint, astfel că el stătea atârnat între cer și pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.
10 Cineva a văzut acest lucru și i-a spus lui Ioab:
‒ Iată, l-am văzut pe Absalom, atârnând de un terebint.
11 Atunci Ioab i-a zis bărbatului care-l înștiințase:
‒ Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? Ți-aș fi dat zece șecheli de argint și o curea.
12 Bărbatul i-a zis lui Ioab:
‒ Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, n-aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele, atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, zicând: „Aveți grijă să-l protejați pe tânărul Absalom“. 13 Dacă l-aș fi ucis mișelește, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege, iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.
14 Ioab i-a zis:
‒ N-am timp de pierdut cu tine.
Apoi a luat trei sulițe și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile terebintului. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
16 Ioab a suflat apoi din trâmbiță și poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a chemat poporul să se retragă. 17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, și au ridicat peste el un morman foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare la casa lui.
18 Pe când trăia, Absalom își ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că zicea: „N-am niciun fiu care să-mi poarte mai departe amintirea numelui“. A pus monumentului propriul său nume și, până în ziua de azi, se numește „Monumentul lui Absalom“ .
Vestea morții lui Absalom
19 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis lui Ioab:
‒ Lasă-mă, te rog, să alerg și să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a eliberat din mâna dușmanilor săi.
20 Ioab i-a răspuns:
‒ Nu tu vei duce veștile astăzi. Tu vei duce altă dată veștile. Astăzi, însă nu vei duce tu veștile, pentru că a murit fiul regelui.
21 Apoi Ioab i-a zis unui cușit:
‒ Du-te și istorisește-i regelui ce ai văzut.
Cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a luat-o la fugă.
22 Ahimaaț, fiul lui Țadok, i-a zis din nou lui Ioab:
‒ Orice s-ar întâmpla, lasă-mă și pe mine să alerg după cușit.
Ioab i-a zis:
‒ Fiule, de ce vrei să alergi? Nu sunt niște vești care-ți vor fi de folos.
23 El i-a răspuns:
‒ Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg.
Ioab i-a zis:
‒ Bine, aleargă.
Ahimaaț a alergat pe drumul care traversează Araba și l-a întrecut pe cușit.
24 În timp ce David se afla între cele două porți, străjerul s-a urcat pe acoperișul porții, înspre zid, și-a ridicat ochii și a văzut un om care alerga singur. 25 Străjerul a strigat și l-a anunțat pe rege.
Regele a zis:
‒ Dacă este singur înseamnă că aduce vești bune .
Omul se apropia din ce în ce mai mult.
26 Străjerul a văzut un alt om care alerga, și a strigat către portar:
‒ Iată un alt om care aleargă singur.
Regele a zis:
‒ Și el aduce vești bune .
27 Străjerul a spus:
‒ Văd că felul de alergare al celui dintâi este ca al lui Ahimaaț, fiul lui Țadok.
Regele a zis:
‒ Înseamnă că aduce vești bune, deoarece acesta este un om bun.
28 Ahimaaț a strigat și i-a zis regelui:
‒ Totul este bine!
Apoi s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui și a zis:
‒ Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe oamenii care ridicaseră mâna împotriva stăpânului meu, regele.
29 Regele a zis:
‒ Tânărul Absalom este bine?
Ahimaaț a răspuns:
‒ Când Ioab l-a trimis pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău, am văzut o mare învălmășeală, dar nu știu despre ce era vorba.
30 Regele i-a zis:
‒ Așteaptă puțin deoparte.
Ahimaaț a stat deoparte.
31 Îndată a sosit și cușitul, care a zis:
‒ Am vești bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a eliberat astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32 Regele i-a zis cușitului:
‒ Tânărul Absalom este bine?
Cușitul i-a răspuns:
‒ Ca acest tânăr să fie toți dușmanii stăpânului meu, regele, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă vreun rău.
David îl plânge pe Absalom
33 Atunci regele, cutremurându-se, a urcat în camera de sus, de deasupra porții, și a plâns. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“.