Vindecarea ologului din naștere
1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. 2 Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” 5 Și el se uita la ei cu luare-aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur, n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” 7 L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8 dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot norodul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
Cuvântarea lui Petru către norod
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14 Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui. 16 Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. 17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20 și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime. 22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. 23 Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24 De asemenea, toți prorocii, de la Samuel și ceilalți care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta’. 26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă , ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
Vindecarea ologului de la poarta Templului
1 Petru și Ioan se duceau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea. 2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu. 3 Când acesta i-a văzut pe Petru și Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat drept la el și a zis: „Uită-te la noi!“. 5 El i-a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei.
6 Dar Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică-te și umblă!“. 7 Și, apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s-au întărit, 8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și-L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut umblând și lăudându-L pe Dumnezeu. 10 Ei l-au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și au rămas foarte uimiți și mirați de ceea ce i se întâmplase.
Petru vorbește mulțimii
11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“.
12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l-am făcut să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor noștri, L-a glorificat pe Slujitorul Său, Isus, pe Care voi L-ați dat pe mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El în prezența acestuia, cu toate că el hotărâse să-L elibereze. 14 Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15 L-ați omorât pe Prințul vieții, pe Care Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l-a întărit pe omul acesta pe care-l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i-a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor!
17 Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, la fel ca și conducătorii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiți-vă, deci, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare și El să-L trimită pe Cel pe Care L-a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care Cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți.
22 Căci Moise a zis:
«Domnul, Dumnezeul vostru,
vă va ridica dintre frații voștri
un Profet asemenea mie.
De El să ascultați în tot ce vă va spune!
23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet
va fi nimicit din popor» .
24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i-a spus lui Avraam:
«Prin urmașul tău
vor fi binecuvântate toate națiunile pământului!» .
26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Slujitorul Său Isus , L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre“.