1 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coș cu poame coapte. 2 El a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘Un coș cu poame coapte’. Și Domnul mi-a zis: ‘A venit sfârșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta ! 3 În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul, Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte. 4 Ascultați lucrul acesta, voi care mâncați pe cel lipsit și prăpădiți pe cei nenorociți din țară! 5 Voi care ziceți: «Când va trece luna nouă ca să vindem grâul și Sabatul ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa și să mărim siclul, și să strâmbăm cumpăna ca să înșelăm? 6 Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiași pe argint și pe sărac pe o pereche de încălțăminte și vom vinde codina în loc de grâu».’ 7 Domnul a jurat pe slava lui Iacov: ‘Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor! 8 Nu se va cutremura țara din pricina acestor mișelii și nu se vor jeli toți locuitorii ei? Nu se va umfla toată țara ca râul, ridicându-se și pogorându-se iarăși ca râul Egiptului? 9 În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la amiază și voi întuneca pământul ziua nămiaza mare. 10 Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările în bociri pentru morți, voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve; voi arunca țara într-o jale ca pentru un singur fiu și sfârșitul ei va fi ca o zi amară. 11 Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame și sete după auzirea cuvintelor Domnului. 12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi. 13 În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii. 14 Ei, care jură acum pe păcatul Samariei și zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» și «Pe drumul Beer-Șebei!» vor cădea și nu se vor mai scula.’
Coșul cu fructe coapte
1 Stăpânul Domn mi-a arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.
2 El m-a întrebat:
‒ Ce vezi, Amos?
Eu am răspuns:
‒ Un coș cu fructe coapte.
Atunci Domnul mi-a zis:
‒ Vine sfârșitul poporului Meu, Israel. Nu-l voi mai cruța!
3 „În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „cântările de la palat se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot. Tăcere!“
4 Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe cei nevoiași
și-i prăpădiți pe săracii din țară.
5 Voi ziceți:
„Când va trece luna nouă,
ca să putem vinde grâne?
Cât mai este din Sabat,
ca să deschidem grânarele,
să micșorăm efa,
să mărim șechelul,
să înșelăm cu talerele înșelăciunii,
6 să-i cumpărăm pe săraci cu argint
și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale
și să vindem codină în loc de grâne?“.
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna dintre faptele lor!
8 Să nu tremure țara din cauza aceasta
și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea?
Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară,
să nu se învolbureze și apoi să se retragă
precum Râul Egiptului?
9 În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn,
„voi face să apună soarele la amiază
și voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet
și toate cântările voastre – în cântări de jale.
Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac
și toate capetele să fie rase.
Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu,
iar sfârșitul ei – ca o zi amară.
11 Iată, vin zile“, zice Stăpânul Domn,
„când voi trimite foamete în țară,
dar nu foame după pâine și nu sete după apă,
ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor hoinări de la o mare la alta,
vor umbla pe drumuri, de la nord la est,
căutând Cuvântul Domnului,
dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea,
fecioarele frumoase și tinerii
vor leșina de sete.
14 Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul Samariei
și să zică: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»
sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!»,
aceia vor cădea și nu se vor mai ridica“.