1 Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. 2 Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3 Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și spune tuturor că este un nebun! 4 Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate. 5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7 Am văzut robi călări și voievozi mergând pe jos ca niște robi. 8 Cine sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10 Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. 11 Când mușcă șarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12 Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14 Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el? 15 Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16 Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! 17 Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18 Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19 Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.
Falsele valori
1 Așa cum muștele moarte strică și fermentează uleiul negustorului,
tot astfel și puțină nebunie copleșește înțelepciunea și onoarea.
2 Inima înțeleptului îl conduce drept,
dar inima nesăbuitului îl rătăcește.
3 Prostul umblă fără minte pe cale
și se laudă tuturor cu prostia lui.
4 Dacă stăpânitorul se mânie pe tine,
nu-ți pierde cumpătul,
căci calmul te păzește de mari păcate.
5 Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greșeală care vine din partea stăpânitorului:
6 prostia este așezată în multe locuri înalte,
iar cei bogați stau într-un loc de jos.
7 Am văzut sclavi călare pe cai
și prinți mergând pe jos ca niște sclavi.
8 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea,
iar pe cel ce pătrunde printr-un zid îl va mușca un șarpe.
9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele
și cine crapă lemne se află în pericol din cauza lor.
10 Dacă fierul securii este tocit
și omul nu-i ascute lama,
trebuie să-ți intensifici eforturile,
dar înțelepciunea îl ajută pe om să reușească.
11 Dacă șarpele mușcă, fără să fie descântat,
stăpânul lui nu are niciun câștig.
12 Cuvintele gurii celui înțelept sunt plăcute,
dar cel nesăbuit se face de rușine prin vorbirea sa.
13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prostești,
iar sfârșitul vorbirii lui este nebunie răutăcioasă.
14 Și totuși, prostul spune o mulțime de vorbe.
Omul nu știe ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15 Eforturile proștilor îl obosesc
pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate.
16 Vai de tine, țară, al cărei rege este un copil
și ai cărei prinți chefuiesc dimineața!
17 Ferice de tine, țară, al cărei rege este de viță nobilă
și ai cărei prinți dau ospețe la vremea potrivită,
ca să se întărească și nu să se îmbete!
18 Din cauza leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneșe, plouă în casă.
19 Ospățul se face pentru veselie
și vinul înveselește viața,
dar argintul răspunde la toate.
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în dormitorul tău,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ți ducă vorba
și un sol înaripat să-ți dea pe față spusele.