Pedepsirea lui Zedechia
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel 3 și zi: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe a venit în Liban și a luat vârful unui cedru. 4 A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o țară de negoț și a pus-o într-o cetate de negustori; 5 a luat și din sămânța țării și a pus-o într-un pământ roditor ; a pus-o lângă o apă mare și a sădit-o ca pe o salcie. 6 Lăstarul acesta a crescut și s-a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt; vițele îi erau îndreptate spre vultur și rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viță, a dat lăstari și a făcut mlădițe. 7 Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi și cu pene multe. Și iată că, din pământul unde era sădită, vița aceasta și-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el și și-a îndreptat ramurile spre el, ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită. 8 Vița era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, așa ca să facă mlădițe, să dea rod și să se facă o viță minunată. 9 Spune, zice Domnul, Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile și-i va tăia rodul, și i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca și nu va trebui niciun braț puternic, nici multă lume, ca s-o scoată din rădăcinile ei. 10 Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit».’ ” 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 12 „Spune casei acesteia răzvrătite: ‘Nu știți ce înseamnă aceasta?’ Și spune: ‘Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul și pe căpeteniile lui și i-a dus cu el în Babilon. 13 A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el și l-a pus să jure, dar pe mai-marii țării i-a luat cu el, 14 ca împărăția să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-și țină legământul rămânându-i credincios. 15 Dar el s-a răsculat împotriva lui și a trimis soli în Egipt, ca să-i dea cai și un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape dacă a rupt legământul?’ 16 Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că, în țara împăratului care l-a pus să domnească, față de care și-a călcat jurământul și al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri! 17 Așa că nici Faraon nu va veni cu o oaste mare și popor mult să-l ajute în război când se vor ridica întărituri și se vor face șanțuri pentru nimicirea multor suflete. 18 El a nesocotit jurământul până într-atât că a rupt legământul, ba încă și-a dat mâna și a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa! 19 De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Pe viața Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu și a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta. 20 Îmi voi întinde mreaja peste el și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon și acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârșită de el față de Mine. 21 Dar toți fugarii din toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămâne vor fi risipiți în toate vânturile. Și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri’. 22 Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Eu Însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare și o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiță fragedă și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat. 23 Și anume o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod și se va face un cedru măreț. Păsări de tot felul se vor odihni sub umbra ramurilor lui. 24 Și toți copacii de pe câmp vor ști că Eu, Domnul, am pogorât copacul care se înălța și am înălțat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu , Domnul, am vorbit și voi și face.’ ”
Fabula viței și a celor doi vulturi
1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2 „Fiul omului, rostește o fabulă, spune o pildă Casei lui Israel! 3 Spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Un vultur măreț, cu aripi mari, cu pene lungi, cu penaj bogat și divers colorat, a venit în Liban și, prinzând vârful unui cedru, 4 i-a rupt cea mai de sus rămurea, a dus-o într-o țară de negustori și a plantat-o într-o cetate comercială.
5 Apoi a luat sămânță din țară și a semănat-o într-un pământ roditor. A pus-o lângă o apă mare și a plantat-o ca pe o salcie. 6 Sămânța a încolțit și s-a făcut o viță întinsă, dar nu prea înaltă. Ramurile îi erau întoarse spre vultur, iar rădăcinile erau sub el. Astfel ea a ajuns o viță care a dat lăstari și a făcut mlădițe.
7 Mai era însă un alt vultur măreț, cu aripi mari și cu penaj bogat. Și, iată că vița aceasta și-a îndreptat cu lăcomie rădăcinile spre el și și-a întins mlădițele spre el ca să i se dea mai multă apă decât pe solul plantației pe care se afla. 8 Ea fusese plantată pe un teren bun și lângă ape multe, ca să facă ramuri, să dea rod și să devină o viță minunată’».
9 Prin urmare, spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Oare-i va merge bine? Oare nu-i vor fi smulse rădăcinile și nu-i vor fi tăiate roadele? I se vor veșteji toate frunzele, i se va usca butucul și nu va fi nevoie nici de braț puternic, nici de oameni mulți pentru ca rădăcinile să-i fie îndepărtate! 10 Iată că este plantată! Îi va merge bine oare? Când vântul de est va sufla împotriva ei, oare nu se va usca ea de tot? Oare nu se va usca chiar pe terasa unde a încolțit?’»“.
11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 12 „Întreabă această Casă răzvrătită: «Nu știți ce înseamnă aceste lucruri?». Apoi spune-le: «Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, i-a luat regele și prinții și i-a dus cu el în Babilon. 13 Apoi a luat un urmaș la împărăție și a încheiat cu el un legământ, punându-l sub jurământ. Totodată i-a luat și pe nobilii țării, 14 ca să slăbească regatul, așa încât să nu se mai ridice, ci să păzească legământul, rămânându-i loial. 15 Dar regele s-a răsculat împotriva lui și a trimis un mesager în Egipt, ca să-i dea cai și un mare număr de oameni. Va reuși el oare? Cel ce a făcut aceste lucruri va scăpa el oare? Să rupă el legământul și să scape?
16 Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că regele va muri în Babilon, acolo unde locuiește împăratul care l-a numit rege, al cărui jurământ l-a disprețuit și al cărui legământ l-a rupt. 17 Faraon, cu armata sa cea mare și cu mulțimea sa cea numeroasă, nu-l va ajuta în război, când se vor înălța rampe de asalt și se vor construi întărituri pentru nimicirea multor vieți. 18 Pentru că a disprețuit jurământul, rupând legământul, pentru că, deși a încheiat un legământ , a făcut totuși toate aceste lucruri, nu va scăpa!
19 De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi întoarce împotriva lui jurământul Meu pe care l-a disprețuit și legământul Meu pe care l-a rupt. 20 Voi arunca asupra lui plasa Mea, și va fi prins în lațul Meu. Îl voi duce în Babilon și îl voi judeca acolo pentru necredincioșia arătată față de Mine. 21 Toți fugarii din trupele lui vor cădea uciși de sabie, iar pe cei ce vor rămâne îi voi împrăștia în toate direcțiile. Și veți ști astfel că Eu, Domnul, am vorbit».
22 Așa vorbește Stăpânul Domn: «Eu Însumi voi rupe o rămurea din vârful măreț al unui cedru și o voi planta. Din vârful ramurilor lui voi rupe o mlădiță firavă pe care Eu Însumi o voi planta pe un munte înalt și măreț. 23 O voi planta pe un munte înalt al lui Israel. Acesteia îi vor crește ramuri, va da roade și va deveni un cedru maiestuos. Păsări de tot felul se vor așeza în el și la umbra ramurilor lui vor locui tot felul de înaripate. 24 Și toți copacii câmpiei vor ști că Eu, Domnul, pot să smeresc un copac înalt și pot să înalț un copac neînsemnat, pot să usuc un copac plin de viață și pot face să înflorească un copac uscat».
Eu, Domnul, am vorbit și așa voi face“.